Write a comment

REN

Blând, atletic, imopetuos, dar inspirând gingășie și poveste, paote nu tocmai ăntâmplător renule înhămat la sania lui Moș Crăciun...

Primele mărturii pe care le avem despre reni ne parvin prin intermediul lui Aristotel, genialul om al Antichităţii relatând despre "tarandos", un cerb ciudat care trăia undeva în nordul Sciţiei. Numele de ren vine din limba norse, străvechiul limbaj al vikingilor norvegieni şi înseamnă - cum altfel? - animal cu coarne.

Știați că…? Blana renilor este compusă din două straturi de păr, un strat dens, lânos şi un strat superior cu perii lungi, aspri, rezistenţi. Perii din stratul superior sunt goi în secţiune şi umpluţi cu aer, adaptare specială la temperaturile scăzute sau pentru momentele în care renii traversează înot cursurile de apă.

Alte adaptări la mediu se regăsesc în structura nărilor specializate, care prezintă compartimente în care aerul extrem de rece este încălzit înainte de a pătrunde în plămâni. Un alt secret al supravieţuirii renilor constă în forma copitelor. Pe timpul verii, când solul tundrei este îmbibat de apă, articulaţiile mobile ale degetelor împiedică renii să se scufunde, oferind în acelaşi timp extra-tracţiune. Iarna, copita se compactează, iar animalul ia contact cu solul doar prin intermediul vârfului ascuţit al copitelor, care taie gheaţa şi zăpada bătătorită şi împiedică astfel alunecarea. Renii sunt singurele mamifere care pot vedea lumina ultravioletă, adaptare esenţială în mediul Arcticii, unde siluetele obiectelor se confundă în teren.

Imaginea renului este asociată încă din primii ani ai copilăriei cu venirea lui Moş Crăciun şi întinderile albe ale Nordului. Animal inconfundabil, renul este prezent în imaginaţia tuturor mai ales în apropierea sărbătorilor de iarnă. Dar această imagine e una incompletă: renul înseamnă cu mult mai mult, în natură, ca şi în cultură, în mitologie, ca şi în practică. Dincolo de utilitatea şi simbolistica sa, renul rămâne un animal cu adaptări extrem de interesante. Pentru populaţiile tradiţionale nordice, renii reprezintă şi în prag de secol XXI un factor-cheie al supravieţuirii în unul dintre cele mai ostile medii de de viaţă de pe Terra.

Cele mai cunoscute rude ale cerbului şi căprioarei, renii populează un imens areal din nordul Terrei, în speţă tundrele şi imensele păduri boreale. În timpul marilor glaciaţiuni cuaternare, renii trăiau şi în ţara noastră, limitele arealului lor sudic ajungând până în Mongolia de astăzi sau teritoriile Spaniei şi Greciei. Astăzi, sub presiunea exercitată de vânătoarea exagerată, renii au dispărut din multe zone unde erau prezenţi de mii de ani. Din fericire, se mai întâlnesc populaţii stabile în Siberia, Groenlanda, Alaska, Scandinavia şi Canada.

Renii au fost printre primele animale domesticite, turme mari de reni domestici întâlnindu-se şi astăzi în Finlanda, Norvegia, Suedia şi Siberia. Sunt cervide de talie medie, nu ajung la dimensiunile impresionate ale elanilor, cerbilor wapiti sau cerbilor din Carpaţi. Un mascul de ren atinge în medie 180-214 centimetri în lungime, la o greutate corporală de 92-210 kg, în funcţie de subspecie. Masculii deosebit de bine dezvoltaţi ating şi greutăţi de peste 300 kilograme.

Femelele au dimensiuni mai modeste, dar prezintă coarne, o particularitate a speciei, renii fiind singurii reprezentani ai familiei cervidelor la care atât masculii, cât şi femelele au coarne. Culoarea blănii variază în funcţie de individ, subspecie şi anotimp. În general prezintă nuanţe de gri, brun şi alb. Subspeciile nordice au culori preponderent deschise, iar cele din sud ating talii mai mari şi au colorit mai închis. Blana este compusă din două straturi de păr, un strat dens, lânos şi un strat superior cu perii lungi, aspri, rezistenţi. Perii din stratul superior sunt goi în secţiune şi umpluţi cu aer, adaptare specială la temperaturile scăzute sau pentru momentele în care renii traversează înot cursurile de apă.

Alte adaptări la mediu se regăsesc în structura nărilor specializate, care prezintă compartimente în care aerul extrem de rece este încălzit înainte de a pătrunde în plămâni. Un alt secret al supravieţuirii renilor constă în forma copitelor. Pe timpul verii, când solul tundrei este îmbibat de apă, articulaţiile mobile ale degetelor împiedică renii să se scufunde, oferind în acelaşi timp extra-tracţiune. Iarna, copita se compactează, iar animalul ia contact cu solul doar prin intermediul vârfului ascuţit al copitelor, care taie gheaţa şi zăpada bătătorită şi împiedică astfel alunecarea. Renii sunt singurele mamifere care pot vedea lumina ultravioletă, adaptare esenţială în mediul Arcticii, unde siluetele obiectelor se confundă în teren.

Renii sunt rumegătoare, precum vacile, oile şi caprele. Pe timp de iarnă, baza alimentaţiei lor o constuie diverse specii de licheni şi muşchi. În anotimpul cald pasc iarbă şi mănâncă cu poftă rămurele şi lăstari de copaci.

Merită menţionat că renul a fost principalul mijloc de locomoţie în Arctica. Săniile trase de reni sunt folosite şi astăzi în necuprinsul sălbăticiei nordului.

Pentru populaţiile care l-au întâlnit şi domesticit, renul a fost "calul" nordului, îndeplinind pentru popoarele de la miazănoapte acelaşi rol simbolic precum nobilul cal.

În mitologie, renul este considerat un spirit bun, un animal psihopomp - având, adică, rolul de a călăuzi sufletele către lumile cereşti. În universul religios din Arctica, sufletele şamanilor rătăcesc sub înfăţişarea unui ren încă de pe când şamanul este în viaţă. Din punct de vedere simbolic, renul a fost asociat cu Luna, fiind eminamente un animal Yin, un spirit lunar.

Această caracterizare are la bază credinţa conform căreia renii din viziunile şamanilor li se arătau acestora ca şi cum ar veni din Lună, având profilată în spatele lor silueta astrului nopţii.

Mai aproape de zilele noastre, renii au apărut în vieţile noastre, mai ales în preajma sărbătorii de Crăciun, când tradițuia povestește că ei, renii, neosteniți și sprinteni, sunt înhămați la sania lui Moş Crăciun și mână grăbiți să aducă daruri.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest