Write a comment

Dulau c

Între emoţional şi practic, între ce a fost şi ce este, câinele de la stână poate fi privit sub multe unghiuri: utilitar, etologic, economic, chinologic, ecologic, artistic, etnografic, afectiv

În funcţie de utilitate, la stână, sunt două categorii mari de câini: cei de pază şi cei de mânat oile. Ca aspect se deosebesc clar: cei de pază sunt mari, puternici; cei de mânat dimpotrivă.

* Ciobăneştilor mari li se spune – dulău, zăvod, zăblău, cânălău, căpău, mozoc.

* Celor mici li se spune – de întors, de mânat sau de întrunat oile, de îndărăt, tornac, boldei, pugleu. Aceştia sunt mai puţin răspândiţi ca cei de pază.

Dincolo de teorie, vocabular și tot soiul de interpretări, cânele ciobanului e, în sine, o legendă vie. Ceva ce vine din timpuri imemoriale și duce o tradiție, dar și o frăție de nezdruncinat, cu povești impresionante, între el, cânele, și cioban. Sfetnic strașnic, călăuză, frate de drum și „inimă de leu”, cânele ciobanului ține în sine povestea îveșnicită a transhumanței. Se simte asta în modul său de acțiune, în priviri, chiar și în ceea ceface și simte pentru cioban, pentru stână pentru mioarele pe care le păzește și le apără de parcă-ar fi averea sau pruncii lui.

Demn, ager, zglobiu și...chiar jucăuș, neînfricat și cu o statură care impresionează dar și aduce cumvacu profilul unei jucării de pluș la proporții… mărite, el, Dulău, e acolo. La stână. Pas cu pas lângă cioban. Statornic și… nerăbdător să primească o mângâiere, un blid de jintiță ori o bucată de caș...

… Iar ceea ce a surprins aici artistul fotograf Jeno Major e mult mai mult decât o imagine. E graiul unei povești cese scrie și se rescrie neostenit pe culmile semețe și prin pajiștile înalte ale Ardealului…

 

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest