Write a comment

"Din când în când, mai iau câte o gură de oxigen, ca să mai pot respira aerul irespirabil al patriei. Noroc cu oamenii, puțini, dar frumoși, verticali și inteligenți, insule de bun-simț pe care mă refugiez când simt că nu mai pot înota în mocirlă, când simt că mă duc la fund cu noroi în gură, în gât, pe trahee, când simt că mai am puțin și mă înec într-o moarte suficient de spectaculoasă ca să poată deschide liniștit orice jurnal de știri din zilele noastre." (Cristina Topescu, 22 decembrie, 2019)

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece”.

Cristina Țopescu, 12 ianuarie: seară de duminică târzie. Primisem, deja, de vreo oră, vestea cumplită a dispariției celui care a ținut vie inima jazz-ului la Sibiu, Prof Hilarius Johannes Konstantin Schmidt. Îmi aminteam, în stare de șoc, ultimele discuții din noiembrie, îmbrățișările și amintirile povestite cu duh de domnia sa. Deodată, văd pe Facebook, scris cu litere de-o șchioapă, anunțul: A MURIT CRISTINA ȚOPESCU. Pentru o fracțiune de secundă, mi-am zis: „IAR dau unii share la Fake news...”. Îmediat, însă, am văzut continuarea: ”anunțul a fost făcut de surse apropiate familiei”. Am începutsă caut informații, explicații. Tremuram și starea de șoc se instalase pe deplin. La foarte scurt timp, apare și declarația Doamnei Alice Grasu, director al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, din care reieșea că, potrivit constatărilor echipajului chemat să contate decesul, se pare că moartea a survenit „în urmă cu mai multe zile”. Revin: E vorba despre cunoscuta jurnalistă Cristina Țopecsu. Mai, fiica celebrului comentator sportiv Cristian Țopescu. Nu trăia în pădure! Locuia undeva, la Otopeni. Nu era pe o insulă pustie, nu era oarecine! A, acum abia, „surse apropiate familiei” se grăbesc să-și facă „datoria” să anunțe decesul. Citescinformații pe nerăsuflate. Se conturează clar faptul că nimeni nu o mai văzute pe jurnalistă de aproape 3 săptămâni (culmea, fix perioada sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou)!!! Chiar NU s-a îngrijorat nimeni că acest OM arhicunoscut, care, probabil, firesc, avea o mulțime de cunoștințe, colegi și foști colegi din Televiziune, din presă, în general, din diverse medii, rude, vecini, etc…?!?…

Cum adică??? Te dăruiești pentru oameni, prin propriul destin, prin munca proprie, ani în șir, ești acolo, să fii port-drapelul știrilor, al aspirațiilor societății, să fii la datorie pentru că ești, cum se spune, „câinele de pază” al societății, ești acolo pentru semeni, pentru binele lor, muncești, te implici și… într-o bună zi, TOȚI aceia pentru care ai luptat, pe care i-ai informat și, cu siguranță, ai pust o piatră de temelie la educația lor, la gândirea și opiniile lor, TE UITĂ, TE IGNORĂ și, hop, într-un târziu, toată lumea e șocată că ai murit. În liniștea surdă a unei comunități.

Viață și… moarte de jurnalist. NEDREPT. CUMPLIT. De altfel, ceva în toată nenorocirea asta sună „în armonie” cu ceea ce s-a întâmplat cu moartea Stelei Popescu.

Dar noi, continuăm cu pieptul umflatsă vorbim de omenie, de implicare, de spirit civic și de echipă, de valori, de… puterea exemplului…

Din când în când, însă, o veste dintr-asta ne trage aprig o palmă peste ochi. Depinde numai dacă o simțim…

A murit Cristina Țopescu. Găsită în casă, decedată, pare-se, de ceva vreme. Neștiută, neplânsă, fără lumânare…

Dumnezeu să-i facă drum lin către stele. Acolo, sus, își va reîntâlni tatăl...

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest