Așa a crescut NEAMUL ROMÂNESC.
În leagănul dulce, la adăpostul doinei cântată din fluier și-n sânul cântecului de leagăn șoptit de muma și buna. Vegheat de blândele icoane și alintat în albul senin al straielor strămoșești… ui’ cum s-o născut românul poet, cum s-o-nălțat inimile, de veacuri, să stea de strajă țării și, când o fost să fie dat, s-or jertfit atâția, punându-și trupurile scut și cale către lumină…
No! Numa’ luaț seama la ce vă e aici înaintea ochilor și puneți icoană la inimile voastre, că e aici SĂMÂNȚA neamului…
Asta nu e o fotografie, e mai ceva, cumu-i Columna a lui Trăian,, numa’ că-i ici, sus, în fruntea Mărginimii, la Jina, ce-o fost cetatea zânelor și leagănul păstoritului.
*Imagine din Muzeul Păstoritului de la Jina, județul Sibiu.
Foto: Tica Dogariu
