Nu merită trecut cu vederea: Manuscris inedit al fraţilor Pătruţ publicat la Sibiu

Motto: „Crâsnicul acesta din Săliştea Sibiului a ieşit în lumea artei din matca largă, generoasă, a unui subconştient colectiv bătrîn de cînd lumea. De aceea îl putem asemui oricărui înaintaş, ştiut ori anonim, de aceea regăsim în arta lui reperele unei durate de veacuri, permanenţele de statut ontic şi spiritual al unui popor vechi, cu o creativitate turnată în tipare inconfundabile, imprimînd o unitate denetăgăduit la nivelul imaginii”.(Zoe Dumitrescu Buşulenga)

 

 

În urmă cu puţin timp, Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat un volum cu certă valoare cultural-istorică. Este vorba de un inedit manuscris ce reproduce versuri religioase transilvănene aparţinând fraţilor Nicolae şi Procopie Picu Pătruţ (considerat, acesta, „ultimul mare miniaturist al Europei, artist ţăran). Lucrarea, îngrijită de dr. Oana-Mădălina Popescu, este însoţită de un aparat critic prin care sunt explicate anumite lipsuri din text şi marcate fragmentele şterse sau locurile greu de descifrat.

Conform unui articol dedicat de ziarul Lumina acestei apariţii editoriale, manuscrisul de versuri religioase aparţinând celebrului miniaturist şi compozitor tradiţional Picu Pătruţ din Săliştea Sibiului, copiate de fratele său Nicolae, se păstrează în original la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sibiu, în fondul Acte fasciculare, dosarul G, numărul 46.

Demn de precizat, manuscrisul amintit este scris în limba română, având caractere chirilice şi imitând tiparul. Cele 408 pagini ale manuscrisului, adică 204 file, sunt datate la 1860 şi adună versuri religioase la praznicele împărăteşti şi la sărbătorile unor sfinţi.

Totodată, documentul mai conţine şi câteva predici la duminici de peste an, scrise tot în versuri. Textul manuscrisului este semnat la sfârşitul fiecărei părţi de Nicolae Pătruţ, fratele cunoscutului miniaturist Procopie Picu Pătruţ. Autoarea ediţiei susţine în introducere că manuscrisul este de fapt o copie după lucrarea cea mai însemnată a lui Picu Pătruţ şi anume „Stihos adică Viers la toate praznicele Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Pururea Fecioarei Maria şi ale sfinţilor celor mai însămnaţi de Maica Beserică“.

Lucrarea iniţială a lui Picu Pătruţ a fost scrisă în perioada 1842-1851, având 1400 de pagini şi a fost ulterior copiată de mai mulţi autori, între care şi Nicolae Pătruţ la 1860. Studiul comparativ al operelor amintite a determinat-o pe dr. Oana-Mădălina Popescu să concluzioneze că versurile din manuscrisul de la 1860 sunt copiate după cel din 1842-1851.

Versuri populare şi ale altor autori

Specialiştii consideră că publicarea manuscrisului de versuri religioase transilvănene de la 1860 reprezintă un pas important în aprofundarea operei lui Picu Pătruţ. Mai mult decât atât, manuscrisul scoate la iveală bogăţia spirituală şi culturală a Mărginimii Sibiului din secolele XVIII-XIX, puternic centru de românism şi de luptă pentru apărarea Ortodoxiei în Transilvania.

De recunoscut este că, la drept vorbind, cei doi fii ai Săliştii Sibiului au contribuit enorm la întărirea Ortodoxiei în această parte a Transilvaniei, iar prin activitatea lor culturală sunt conservate şi păstrate versuri populare sau ale unor creatori precum Anton Pann, Vasile Aaron, Ioan Barac, Ioan Tincovici..

Dr. Oana-Mădălina Popescu recunoaşte şi în manuscrisul lui Nicolae Pătruţ, copiat după opera fratelui său Procopie Picu, versuri compuse de Anton Pann în cinstea Sfintei Treimi, sau despre Nunta din Cana Galileii. De asemenea, mai sunt identificate versuri din „Cântarea pustnicească“ sau de la Iosif cel Frumos. La toate acestea se adaugă foarte multe versuri create de Picu Pătruţ, amintind aici că din cele 474 din „Stihos adică viers“, 367 sunt compoziţii proprii.

Bogăţia teologică a versurilor

Potrivit sursei citate,  „Se remarcă de la început faptul că autorul respectă întocmai conţinutul dogmatic al sărbătorii versificate, Picu Pătruţ redând corect, din punct de vedere al învăţăturii ortodoxe, evenimentul descris, reţinând pentru fiecare sărbătoare esenţialul, principalele semnificaţii ale acesteia. Aşadar, dincolo de talentul cu care-şi versifică poeziile, Pătruţ dă dovadă de o bogată şi corectă cultură teologică. Spre exemplu, versurile închinate praznicului Botezului Domnului, care este redat în trei secvenţe, cu rimă diferită, pun accentul pe faptul că Cel ce S-a botezat a făcut aceasta spre mântuirea neamului omenesc, iar nu spre curăţirea lui Iisus, Care era neîntinat“, subliniază dr. Oana-Mădălina Popescu. Versurile redate în lucrarea apărută la Sibiu impresionează, aşadar, nu doar prin frumuseţea artistică a operei lui Picu Pătruţ, ci mai ales prin bogăţia ideilor teologice exprimate. Spre exemplu, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, Picu Pătruţ vorbeşte despre proorociile din Vechiul Testament legate de Sfânta Fecioară, dar şi de prefigurările din istoria neamului iudaic ale Fecioarei Maria, cum ar fi lâna rourată a lui Ghedeon: „Astăzi Preacinstita scară, Cătră înălţime zboară, Cinstita Fecioară. / Astăzi rugul cel slăvit, Spre ceriu au călătorit, Lucru prea slăvit. (…) Astăzi toiagul slăvit, Acela ce au înfrunzit, În raiu S-au suit. / Astăzi lâna rourată, La viaţa cea curată, Iaste rădicată“.

Miniaturi celebre

Manuscrisul publicat la Sibiu sub numele fraţilor Pătruţ este însoţit şi de 20 de miniaturi, cunoscut fiind faptul că cei doi fraţi din Sălişte au excelat şi în această artă, prin care operele lor au căpătat culoare.

Cele 20 de miniaturi ale manuscrisului, semnate de Nicolae Pătruţ, redau sfinţii sau sărbătorile cinstite prin versuri. La aceste icoane se adaugă şi elemente decorative specifice cărţilor religioase. Temele iconografice din aceste miniaturi respectă întru totul canoanele de pictură bisericească ortodoxă şi redau imaginile Sfântului Iosif cel Frumos, ale Sfinţilor Constantin şi Elena, a Sfântului Nicolae, ale Sfinţilor Trei Ierarhi, ale Sfinţilor 40 de Mucenici, a Sfântului Gheorghe, a Sfântului Efrem Sirul, ale Sfinţilor Petru şi Pavel, a Sfântului Ilie, a Sfântului Ioan Botezătorul.

Un al lucru demn de reamrcat la manuscrisul publicat la Sibiu este că fiecare poezie este datată de autor, încât a fost posibilă marcarea perioadei în care Nicolae Pătruţ a realizat această operă de copiere a versurilor fratelui său Picu. Astfel, Nicolae a început lucrul la manuscris în mai 1860 şi a terminat în ianuarie 1861, după care a mai realizat câteva icoane.

Şcoală de copişti la Sălişte

Nu în ultimul rând, dr. Oana-Mădălina Popescu subliniază faptul că demersul lui Nicolae Pătruţ de a copia o bună parte din opera fratelui său Picu a încurajat la acea vreme o serie de astfel de activităţi culturale similare şi a creat o adevărată şcoală de copiere a vechilor manuscrise şi de împodobire a lor cu miniaturi.

Nu doar opera lui Picu Pătruţ a început a fi valorificată de sălişteni, ci şi alte versuri create de autori români cu profundă conştiinţă naţională şi statornic ataşament faţă de credinţă străbună ortodoxă.

Activitatea culturală a lui Picu Pătruţ şi a fratelui său Nicolae a fost însoţită mereu de o profundă conştiinţă misionară, întrucât este cunoscut faptul că în casa lor se adunau credincioşii pentru a afla mai multe despre vieţilor sfinţilor, iar de fiecare dată întâlnirile se încheiau cu imnuri religioase în cinstea celor evocaţi. Nu trebuie să uităm că la acea vreme Transilvania se afla sub dominaţie catolică şi că viaţa bisericească a românilor ortodocşi era mult îngreunată. Din acest motiv, opera şi personalitatea lui Picu Pătruţ, cunoscute şi prin intermediul acestui manuscris realizat de fratele său Nicolae, reprezintă adevărate valori inestimabile autohtone, care ar trebui promovate mult mai mult în mediul cultural şi în şcolile româneşti, alături de alte personalităţi bisericeşti de acest fel.

Viaţă închinată slujirii lui Hristos

Nu trebuie uitat faptul că Picu Pătruţ a fost paraclisier la Sălişte, încă de la 11 ani, până când a trecut la Domnul în 1873, ceea ce arată că şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii în Biserica lui Hristos şi semenilor. Modestia sa l-a determinat să rămână mereu un vrednic şi smerit fiu al Bisericii şi al neamului din acea vreme, dar cu o profundă cultură teologică, pentru care a fost numit „exponent de sinteză al spiritualităţii româneşti din această partea Transilvaniei“, după cum afirma pr. V. Bunea în articolul „Paraclisierul Procopie Picu Pătruţ din Sălişte“, publicat în „Îndrumătorul Bisericesc“ de la Sibiu pe anul 1982.

Manuscrisul lui Nicolae Pătruţ, publicat la Editura „Andreiana“ contribuie din plin la cunoaşterea operei lui Picu Pătruţ şi oferă informaţii preţioase referitoare la viaţa şi creaţia cultural-religioasă a sălişteanului.

 

Picu Pătruţ deţinea toate Bibliile româneşti apărute până atunci, citite, adnotate şi ilustrate de propria sa mână, inclusiv Biblia de la Petersburg din 1819, completată cu 400 de pagini manuscrise, reproducând prefeţele celorlalte Biblii, precum şi cu 139 ilustraţii”(Onisifor Ghibu, 1940: 13).

Opera sa reliefează o conexiune a literarului şi picturalului, cuprinzând viersuri originale, creaţii personale, reproduceri ale cărţilor cunoscute în acea perioadă,miniaturi pe care le-a realizat pentru împodobirea atât a cărţilor sfinte, dar şi a celor laice. În cea mai cunoscută şi amplă lucrare a sa păstrată până acum, Stihos adecă Viers care cuprinde trei părţi principale şi 1400 de pagini, identificăm un poet şi miniaturist înzestrat. Acest Anton Pann al Ardealului, cum inspirat l-a numit Nicolae Cartojan, „a făcut să vibreze deopotrivă, într-un sincretism al producerii, semnul lingvistic cu cel sonor şi iconic.

Transpunerea textului sacru în formă miniaturală ilustrând un dialog al artelor,

Picu Pătruţ realizează o serie de miniaturi reprezentând fragmente sau momente biblice importante şi întărind afirmaţia lui Mircea Eliade:„Simbolul, mitul, imaginea aparţin substanţei vieţii dumnezeieşti”(Eliade, 1994:75)

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: