Subiect numai bun pentru o seara, o noapte cu e Noaptea Muzeelor. Daca nu ati reusit si v-au tinut treburile acasa, “departe” de muzeele propriu-zise, va porounem un subiect asortat acestui moment. Poste si din dorinta de a va reconfirma ca a spune ca SIBIUL e el insusi un urias muzeu nu e deloc “un falset”, ba dimpotriva…
Str Avram Iancu, nr 17.
Casă formată din subsol, parter şi etaj, aşezată pe o parcelă îngustă cu latura scurtă la strada. Faţada cu 3 axe constă din ancadramente profilate la etaj, brâu de separare între nivele, antablament susţinut de pilaştri apareiaţi cu bosaje ce marchează extremităţile faţadei. Acoperişul înalt, în două ape, cu coamă paralelă cu faţadă, prezintă două lucarne ochi.
Gangul pietonal este boltit în cruce, la fel cu o încăpere de la parter.
FILE DE ISTORIE:
Casa s-a aflat în a doua jumătate a sec. XIX în proprietatea lui Johann Böbel care avea deschisă o brutărie. Potrivit istoricilor, pe la 1880 Böbel renunţă la brutărie pe care o vinde lui Karl Gross. Aici va funcţiona o brutărie până la al doilea război mondial. După moartea lui Böbel casa este vândută lui Paul Theil, iar în perioada interbelică proprietar apare Ferdinand Rodenbücher care cumpără şi brutăria de la parter transformând-o în băcănie.
Aflam de pe http://patrimoniu.sibiu.ro ca, in timpul revoluţiei de la 1848 Timotei Cipariu , o mare personalitate a culturii româneşti, deputat şi membru în Comitetul de Conducere al Revoluţiei, urmărit de autorităţi, se refugiază la Sibiu, unde se stabileşte într-o cameră de la etajul casei Böbel.
Tot în casa lui Johann Böbel, Cipariu se întâlneşte cu unii dintre conducătorii revoluţiei – Gheorghe Bariţiu, Simion Bărnuţiu, August Treboniu Laurian, Axente Sever, Avram Iancu, Ion Maiorescu, Dionisie Romano, Nicolae Nifon Bălăşescu – împreună cu care planifica mersul evenimentelor.
Aici a locuit Timotei Cipariu în perioada 1848-1849.
sursa foto: patrimoniu.sibiu.ro
De altfel, nu trebuie ignorat ca str Avram Iancu este una dintre cele mai vechi străzi ale oraşului datând de la mijlocul sec. XIV odată cu definitivarea lucrărilor la a 3-a centură de fortificaţii. A fost locuită de meşterii înstăriţi iar ulterior de patricienii oraşului, timp de secole această stradă a fost cea mai bună adresă din Sibiu.
În 1556 apare sub denumirea de Reyssbargas, în 1776 este numită platea oryza iar din 1875 se numeşte Reispergasse până în 1919 când poartă actuala denumire de Avram Iancu, cu excepţia anilor 1948-1970 când a fost numită strada 23 august.
În 1736 este menţionată amplasarea unei fântâne cu ţevi. Fântâna amplasată în dreptul casei nr. 1, era împodobită cu o colosală scoică din piatră.
Clădirile de pe latura stângă de la numerele 7-11 au curtea sprijinită pe vechiul zid al cetăţii din incinta III-a (1366), sau chiar au inclus turnuri de apărare cum este cazul caselor de la nr. 9, 13, 19 şi 31.
Strada Avram Iancu se lega de str. Gen Magheru printr-un pod zidit pe două bolţi. Podul împreună cu casa adiacentă a fost demolat la mijlocul sec. XIX pentru a se lărgi accesul la urcare.
La jumătatea străzii pe partea stângă porneşte Pasajul Şcolii printr-un tunel care face legătura cu oraşul de jos (Str. Movilei).
