În cursul acestei săptămâni s-a aflat că recent, Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului a sesizat Parchetul General în vederea investigării unei orori de dinainte de 1989, trecută sub tăcere.
Este vorba de uciderea, în chinuri de nedescris, a cel puțin 340 de copii în Spitalul de Neuropsihiatrie Siret, unul din locurile groazei în care ajungeau copiii nedoriți, în vremea lui Ceaușescu. Obligate prin decret să nască, multe mame care nu-și mai permiteau creșterea a încă unui copil, îl dădeau în grija statului, în orfelinate-mamut care mai mult distrugeau destine. Mulți dintre acești copii, din picina condiților vitrege de acolo, ajungeau în așa-zise spitale de neuropsihiatrie în care sfârșeau în tăcere, neștiuți, în chinuri oribile. În urma unor investigații minuțioase, 340 de copii au murit astfel, la Siret. Se pare, însă, că numărul total al copiilor chinuiți și, poate, morți în orfelinatele comuniste s-ar apropia de 10.000.
Indiferent, însă, de cifre, aceste fapte, ororile acelor vremuri, trebuie cunoscute și investigate! Sunt unii suraviețuitori cu sechele, sau rude ale acelor victime ajunse nedrept în neant, despre care nu s-a vorbit mai deloc. Trebuie cunoscut totul, mai cu seamă că, încă ceva ani după 1990 (până prin 1995-1996, reminiscențe ale acelor orfelinate sau ospicii încă au mai funcționat și au uimit și impresionat străinii care veneau, prin diferite fundații sau pe cheltuiala proprie, să ajute, să întindă o mână în domeniul protecției sociale.
Copiii, în acele instituții ale terorii erau malnutriți, ajungeau la 18-20 de ani să nu știe nici să mestece mâncarea, pentru că li se dădea doar griș sau orez fiert, ori se speriau de jucării, pentru că nu știau ce sunt acelea. Erau chinuiți, sedați, bătuți pentru orice fleac, uneori ținuți în așa-zisă stare vegetativă, fără reacții sau reflexe, fără sentimente, fără a fi îndrumați să urmeze măcar clasele primare.
Dacă investigațiile vor continua și vor prinde contur, dacă martorii sau supraviețuitorii vor depune mărturie, vor ieși la iveală aspecte cumplite, de neimaginat, din acea perioadă cruntă. Și sunt lucruri ce trebuie cunoscute de noi, cei de azi.
*Minorii ce necesitau protectie din partea statului erau impartiti in trei categorii: „recuperabili”, „partial-recuperabili” si „nerecuperabili”. Pentru ideologia comunista, doar omul sanatos intra in discutie, „rebuturile” fiind ascunse si, la limita, evacuate.
In urma analizei actelor de deces si a certificatelor constatatoare de moarte, efectuata de expertii IICCMER si de o echipa de specialisti in medicina legala, s-a constatat ca, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate in cazul unor patologii usor de prevenit sau de diagnosticat precoce si de tratat corespunzator, iar, pe de alta parte, au existat cauze de moarte care sustin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existenta unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital. (sursa: ziare.com)
Surse foto: Esti din Iasi, a1.ro
