Ca Sibielul e o bijuterie a Marginimii, un sat in care inca vesnicia da rooade, pastrand traditiile si mestesugul icoanelor pictate pe sticla (si nu numai) o stiu multi. Dar ca aici s-a dezvoltat, in afara de celebrul Muzeu al icoanelor unic in lume, o adevarata vatra de cultura?
Ei bine, prin anii ’25, ’30, aici a existat (cel putin) o tipografie (!). da, in satul mic, ca o palma de copil in palma bunicului truditor. Tipografia lui Joan Toparcean. Am aflat asta dupa inscriptia unei vechi fotografii-document, infatisand un taran din sat, insotit de carul cu boi. O imagine care vorbeste de la sine despre Romanism in stare pura. Un TARAN in camesoaie, itari, dar cu ceas de buzunar, traista cu slana si cocolos de mamaliga, si opinci. In fotografie se vad, de asemenea, canacii- sa nu se deoache boii. O istorie, o imagine, un… SAT.
(Ar fi de mentionat, in sensul continuitatii acestei vetre de cultura, articolul publicat in Ziarul Lumina de Preotul Nicolae Vintilă:
“Simpozion dedicat Sfinţilor Brâncoveni şi academicianului Andrei Oţetea
Sfinţii Martiri Brâncoveni evocaţi la Sibiel
În „Casa Naţională“ a satului Sibiel a avut loc un Simpozion dedicat împlinirii a 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni şi aniversării a 120 ani de la naşterea academicianului Andrei Oţetea. Manifestarea a fost organizată la iniţiativa protopopului Petru Toader Damian, cu sprijinul primăriei oraşului Sălişte, al Asociaţiei Sibiel 2000 şi al Parohiei Sibiel.
Protopopul Petru Toader Damian a vorbit despre domnitorul Constantin Brâncoveanu şi despre trei personalităţi care şi-au legat numele de satul Sibiel: Sfântul preot mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, mort la Kufstein, apărând drepturile credincioşilor ortodocşi ardeleni, academicianul Andrei Oţetea, născut în Sibiel în urmă cu 120 de ani, şi părintele Zosim Oancea, mărturisitor ortodox în temniţele de la Aiud şi Periprava, ctitor de artă tradiţională, cel care a deschis la Sibiel primul şi cel mai mare muzeu de icoane pe sticlă din România, care a fost instalat în această parohie în urmă cu 50 de ani.
Brâncoveanu şi românii din Ardeal
Părintele academician profesor doctor Mircea Păcurariu a prezentat perioada istorică şi bisericească în care a domnit Constantin Brâncoveanu, respectiv perioada în care pe scaunul Mitropoliei Ungrovlahiei s-au aflat Teodosie (1668-1672; 1679-1708) şi Sfântul Antim Ivireanul (1708-1716).
Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu a subliniat rolul fundamental jucat în promovarea limbii române în cult prin retipărirea primei ediţii integrale în limba română a Sfintei Scripturi a lui Şerban Cantacuzino (1688), de către Constantin Brâncoveanu. Preocupările sale tipografice s-au concretizat şi prin tipărirea a nu mai puţin de 63 de cărţi în decursul unui sfert de veac (1691-1716): 30 cărţi în limba greacă, 22 cărţi în limba română, 7 cărţi în slavoneşte, 2 cărţi greco-arabe, una greco-română şi una greco-slavo-română.
Au fost amintite relaţiile domnitorului cu celelalte Patriarhii Ortodoxe, precum şi a contribuţiile sale materiale către Athos, Grecia, Sinai, Bulgaria, Antiohia, Alexandria.
Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu a amintit grija pe care marele domnitor muntean a avut-o faţă de soarta românilor din Ardeal, pe care i-a sprijinit prin ctitorirea de locaşuri sfinte precum mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, biserica domnească de la Făgăraş, biserica din Ocna Sibiului; prin trimiterea de tipărituri în limba română, mai ales după 1701, când românii din părţile Braşovului, Făgăraşului, Hunedoarei aflând de „schimbarea legii“, au cerut oblăduirea mitropoliţilor Ungrovlahiei, după ce Atanasie, mitropolitul românilor ortodocşi, a semnat unirea cu Biserica Romei.
Conferinţa susţinută de pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu s-a încheiat cu prezentarea circumstanţelor arestării şi martiriului domnitorului Constantin Brâncoveanu, celor patru fii ai săi şi sfetnicului Ianache Văcărescu, şi a primelor iniţiative de canonizare, o primă slujbă de cinstire fiind scrisă, la nici 10 ani de la martiriul său, de un episcop al Patriarhiei ecumenice.
Evocarea academicianului Andrei Oţetea
În a doua parte a simpozionului a fost prezentat academicianul Andrei Oţetea, originar din Sibiel, profesor şi istoric român de excepţie. Prof. univ. Lucian Giura, de la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, a prezentat biografia istoricului şi a omului de litere, precum şi lucrările acestuia.
Prof. Onuc Nemeş, fostul director al Bibliotecii „ASTRA“ din Sibiu, a subliniat rolul jucat de Asociaţiunea Transilvană Pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român în formarea tânărului Andrei Oţetea, care a primit o bursă de studiu la Paris, la Sorbona. Prof. Onuc Nemeş a reliefat şi generozitatea profesorului Andrei Oţetea, care, prin testament, ca o întoarcere a recunoştinţei peste ani faţă de ASTRA, a donat bibliotecii sute de volume, tablouri valoroase şi chiar biroul său de lucru.
O prezentare a personalităţii lui Andrei Oţetea a fost făcută şi de nepotul său, acad. prof. univ. dr. Nicolae Manolescu. Întors în satul bunicilor, acesta a depănat amintiri, retrăind momente ale copilăriei şi a menţionat rolul esenţial pe care unchiul său l-a avut în devenirea sa. La final, prof. univ. dr. Iacob Cătoiu a subliniat valoarea umană deosebită a academicianului Andrei Oţetea.
Acţiunea culturală organizată de Protopopiatul Sălişte s-a bucurat de o largă participare, în prezenţa autorităţilor locale reprezentate de primarul Horaţiu Răcuciu. De asemenea, au fost prezente şi Corala „Dimitrie Cunţanu“ formată din preoţii Protopopiatului Sălişte, care a interpretat o suită de cântece religioase, alături de Corul „Tezaur“ din Slimnic, care a prezentat balada populară a Sfântului Constantin Brâncoveanu”.)
