Doamne bine-am nimerit
Da’ n-am lucru rânduit.
Nu-i nimic că ți-om da noi
Să-ndrugi fire pe-un furcoi.
Să coși pui pe o obeală
Mulțumim de osteneală.
Și… Poftiți de… lucrați: a poposit pe la noi, fără lucru că de lucru (suntem sătui ar spune cineva) aveam noi de toate felurile și au trecut ucenicii nou veniți prin probe grele, așa cum treceau cândva Feți-Frumoșii prin poveștile noastre. A fost haz? A fost că așa-i în șezători! Au fost strigături? Au fost, cum Doamne iartă-mă să nu fie, așa-i în șezători. 
A fost și cântec și joc și lucru cât încape într-o seară de șezătoare (suplimentară). Mulțumim că ne-ați ales și … mai poftiți de lucrați pe la noi.
O, și ce mai oaspeți, și ce drum au bătut pân-aici, da’ cu folos. Și, uite-așa, s-u întâmplat (nu-ntâmplător) să dea binețe furcii cu fuior unii precum Anamaria Prodan, Oana Roman, Nea Marin, Liviu Vârciu. Și s-or dat la șezătoare, cu spor, veselie mare, o’ țâr de tors… n-o dat-au la întors, că n-ar mai fi plecat d-aici…
Și, ui așa s-a pus sara la cale, c-adoua zi îi sărbătoare. Că șezătoarea e acum vestită, filmată și… răspovestită. Cât de frumoasă-i, plină de lucru cu rost, Că Domnu’ aci nu ține… post.
No, că fain o fost! Că așa s-a pomenit în Avrigul cel bun cu rosturi păstrate, cu tradiții binecuvântate, cu harnice fără hodină, cu suflet și cu lumină…
Acuma, voi ce spuneți?! Nu vi-i a bucurie așa întâmplare?! Vestea șezătorii-i mare, umple inima și lucrul, în șară se duce bucuhul: șezătoare de poveste, a tot fost, și tot… mai este.
foto: Mani Coțofană, Maria Grancea
