Alertă privind comploturi iraniene de asasinat în „stadii avansate”. SUA reduc personalul ambasadelor din Orientul Mijlociu
"Eu as creste-o si cu 1.000%, 2.000% daca ar exista posibilitatea. Din 2014, sper sa avem posibilitatea sa crestem alocatia de stat pentru copii. Asta depinde, însa, de ce buget vom avea, de cresterea economica a Romaniei”, a spus ministrul Muncii Mariana Campeanu sambata trecuta la un post de televiziune.
Aşadar, eventuale măsuri de creştere a alocaţiei de stat pentru copii depind de priorităţile bugetului de anul viitor şi de parametrii macroeconomici pe care îi vom atinge anul acesta.
Dincolo, însă, de orice discuţie cu privire la sume şi resurse bugetare, datoria noastră de parlamentari este să ne luptăm pentru transformarea acestui subiect într-o prioritate naţională. Mai mult, într-o urgenţă a noastră, a tuturor, pentru că este una dintre marile probleme ale sistemului de asistenţă socială din România.
În timpul campaniei electorale, am postat pe contul meu oficial de Facebook o infografie bazată pe date preluate din Eurostat, referitoare la nivelul alocaţiei de stat pentru copii, în România, comparativ cu restul Uniunii Europene. Pe harta continentului erau figurate doar 3 cifre: nivelul alocaţiei din România, de aproximativ 10 euro (42 de lei) per copil, al celui din Bulgaria, de 18 euro si media UE – 210 euro.
Această postare a suscitat cea mai aprinsă dezbatere în rândul celor care îmi urmăresc activitatea pe Facebook, stabilind un record absolut în ce priveşte audienţa: 285.000 de persoane au văzut postarea, iar dintre acestea 6.300 au apreciat-o, 1.800 au distribuit infografia mai departe, iar peste 600 au postat comentarii.
Din toată această dezbatere, care pe alocuri a generat chiar şi scântei,
s-au desprins două idei esenţiale:
1. Alocaţia de stat pentru copii trebuie majorată considerabil şi obligatoriu.
2. Trebuie reformat sistemul astfel încât această alocaţie să fie un sprijin pentru creşterea copiilor şi nu invers, adică să nu mai existe situaţii de părinţi care fac copii doar pentru a încasa alocaţia.
Aici trebuie să intervină proactivitatea şi chiar creativitatea guvernului, în găsirea unei formule care să ajute la cheltuirea cu folos a acestor bani, chiar şi în condiţiile unui buget de austeritate. Când economia duduie şi sunt bani e simplu să faci protecţie socială. Numai că riscul este să se facă risipă, fără a rezolva cu adevărat problemele. În vremuri de restrişte bugetară însă, atunci când resursele sunt limitate, există premize mai consistente pentru alocarea judicioasă a puţinilor bani aflaţi la dispoziţia guvernului.
Faptul că subiectul e fierbinte rezultă nu doar din dezbatrea pe care am provocat-o, ci şi din nenumăratele petiţii online iniţiate de mame sau de asociaţii ale mamelor, care au adunat mii de semnături. Una dintre ele, a reuşit să strângă aproape 70.000 de semnături, iar colegele de la Camera Deputaţilor pregătesc chiar şi un proiect de lege în acest sens.
Copiii noştri merită însă mai mult decât o postare pe reţelele de socializare, decât o declaraţie politică în Parlament sau decât un proiect de lege care să primească aviz negativ de la Guvern şi să fie respins, pe bandă rulantă, alături de cine ştie ce alte proiecte năstruşnice au mai încolţit în mintea unor colegi.
Dragi colegi, e timpul să facem ceva, să dovedim că există subiecte mai importante decât resursele bugetare. Sau, dacă vreţi, că există priorităţi. Iar generaţia de mâine nu poate să nu fie una dintre ele!
Gabriela Firea,
Senator PSD Ilfov
