La 9 Mai 1877 ministrul de externe al Romaniei Mihail Kogalniceanu anunta independenta Romaniei si armata Romana a intrat in razboi, regele Carol la primele salve trase de artileria Romana ,a rostit urmatoarele cuvinte: “Asta-i muzica c-mi place”.
Pe parcursul istoriei, data de 9 mai a marcat evoluția României de trei ori, respectiv proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.
Proclamarea Independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.
În acea zi memorabila, Mihail Kogalniceanu, declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”. Independenţa astfel proclamată trebuia consfinţită şi apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene
Ziua Victoriei
Cel de-al doilea eveniment care marchează ziua 9 mai, este în anul 1945, când Aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagraţii din istoria continentului european.
Ziua Europei
Un fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene din ziua de astăzi este următorul: „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie’.
Undeva, intre toate acestea, aparea o stea pe cerul culturii noastre… “Mut ca o lebada”, el, cel ce avea “sa nu striveasca corola de minuni a lumii” se nastea (la 9 mai 1895) pentru a ne invata ca “vesnicia s-a nascut a sat”, dorind mereu sa vorbeasca “despre singura prezenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre: satul românesc”. El, Lucian Blaga, cel din satul “ce poarta in nume sunetele lacrimei”…
Ridicati-va ochii din praful zilei azi si imbratisati tricolorul. Puneti-va strai de sarbatoare si culegeti maci din lan, beti lapte dintr-o cana de lut- sa simtiti bunatatea acestui pamant si belsugul, mergeti desculti prin tarana si luati in pumn apa din fantana satului. Veti da de gustul vesniciei si va veti bucura. Asculati o jiana de sa va salte inima si salutati soldatii ce vor defila azi, in semn de onor si ruga: “Opreste, Doamne, clipa cu care masori eternitatea” (Lucian Blaga)…
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
