Sălişte, numită Capitala Spirituală a mărginenilor, este un viu monument al ţărănimii, al destoiniciei culturale şi al stăruinţei neîntrerupte a poporului nostru pe plaiurile ardelene.
Localitatea „ţăranilor cu biblioteci”, dar şi a tradiţiilor păstrate cu înverşunare, Săliştea dăinuie de pe la 1354, cu datini, poveşti şi mai cu seamă cu hărnicia oamenilor şi cu bucuria lor de a împărtăşi oricui reperele unei culturi înveşnicite prin uimitoare tradiţii care îmbină credinţa.
Iată, însă, un exemplu: zilele acestea, în preambulul praznicului Învierii, câteva zeci de preşcolari şi şcolari din localitate, iau, în tihnă, lecţii de încondeiat şi vopsit ouă, după tehnici tradiţionale păstrate cu sfinţenie. De reţinut, iniţiativa acestor lecţii aparţine protopopului Ioan Ciocan- într-o fructuoasă colaborare cu Muzeul Parohial, Şcoala Populară de Artă şi Liceul Tehnologic „Ioan Lupaş”. Astfel, se doreşte ca micuţilor să li se insufle frumuseţea dar şi însemnătatea acestei tradiţii ce ne duce spre nucleul OULUI SACRU- simbol al naşterii şi renaşterii, al esenţei vieţii şi al credinţei, deopotrivă. Ouăle, împodobite cu motive inspirate din portul tradiţional local care, la rândul lor, transpun credinţa şi părtăşia omului la natură, devin, astfel, obiecte de artă. Colorate cu culori vegetale şi binecuvântate de migala micilor învăţăcei, fac, cu siguranţă, mai frumoase şi mai bogate sărbătorile Paştilor la Sălişte.
Obiceiul ouălor colorate în practicile de renovare a timpului, primăvara, când se serba, odinioară, şi înnoirea anului, ţine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl găsim în legendele păstrate în Bucovina.
Ei bine, vechimea obiceiului poate fi… numai bănuită. Bătrânii îşi amintesc că străbunii lor vorbeau de practici de fertilizare săvârşite de tinere perechi care îngropau (la satul vracilor sau chiar al părinţilor şi bunicilor) „ouă desenate” la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce duce originea obiceiului în vremuri precreştine. Faptul pare a fi demonstrată şi de perpetuarea unui model numit „cireşica”- aproape identic cu „vârtelniţa” ăntâlnită în motivele ceramicii de Cucuteni sau a motivului numit „cărarea rătăcită” (o spirală volută, desfăşurată pe toată suprafaţa oului)- motiv ce este o formă originală de reprezentare a… Căii Lactee- numită de vechii oieri Cărarea Ciobanului. (preluare din cursurile de folclor ale dlui prof Gheorghe Boldureanu, Universitatea de Vest- Timişoara)
# „„Omul e ca oul”. Iată exprimată, cât se poate de concis, perisabilitatea vieţii materiale a omului. Pe de altă parte, pe vremuri, se mai putea auzi şi urarea „Frumos si sănătos ca un ou roşu de Paşti”, urare care ne arată statutul special al oului. De altfel, etnologii au convenit că trei sunt marile arhetipuri ale creaţiei: lutul, aluatul şi …oul. Simbol al începutului tuturor lucrurilor, al originii şi regăsirii vieţii, oul apare în multe mitologii ale lumii ca un ou primordial, sursă a tot şi a toate; asociat adesea cu soarele, primele culori în care a fost „îmbrăcat” fiind galbenul (soarele pe boltă) şi roşul (astrul zilei la răsărit şi la apus). O altă interpretare susţine că simbolismul cojilor face referire la pământ; astfel a fost posibilă apariţia multor legende care spun, în esenţă, că oul e mormântul Domnului Iisus Hristos.
La unison, folcloriştii şi muzeografii susţin că astfel de iniţiative sunt extrem de benefice şi, tocmai de aceea ar trebui să se răspândească.
