Oarecând, pagina de facebook Transilvania mea publica această uimioare, mioritică imagine, însoțită de versurile de mai jos.
De vreți să vă bucurați până-n rărunchii sufletului de amurgul verii, de vreți să învățați să… iubiți din nou și… mai profund gura asta de rai, Ardealul, miezul de poveste-al țării, păstrați cu voi, ca un talisman, această fotografie… cât cea mai frumoasă declarație de dragoste pentru acest neam.
„În urma cârdului de oi,
Un ciobanaș grăbit pășește,
Și din harabnic iar pocnește
Se-aude mare tărăboi.
Un pocnet scurt şi-aleargă toate
Şi se căznesc să ţină calea,
De pocnete răsună valea
Se-ntorc la stână pe-nserate.
Când în ocol le-nchide grabnic,
Le trece apoi pe rând prin strungă,
Şi cât ciobenii or să le mulgă
Pocneşte tare din harapnic.
Se zvântă caşul pe comarnic ,
Se-aude fluierul cântând,
Se-aud tălăngile sunând,
Se-aude pocnet de harapnic.
Aşa-i mereu la stână vara,
Când fluierul doineste tainic.
Răsună pocnet de harapnic,
Iar peste toţi, coboară sara.”
(autor: Adăscăliței Mariana – Vara la stână)
*Apus de soare la o stâna în Țara Făgărașului
*Fotografie realizata de Mihai Sin