Piata Huet, dincolo de festival. Daca vrei sa înveti istorie, vino aici!

La finele acestei saptamani, festivalul Huet.Urban aduce picnicul, verdele si voia buna în Piata Huet. Cu generozitate, nerabdare si ingeniozitate. Haideti, pana una alta, sa aflam si istoria acestui loc fascinant, mereu viu si atat de vechi, ce tine pe umerii sai istoria orasului.

Este unul din cele mai pitoreşti locuri din centrul istoric al Sibiului. Mică, veche, romantică dar şi baroc, Piaţa Huet este una din cele mai vechi peceţi ale oraşului-cetate de pe malurile Cibinului. Azi, îşi spune poveştile şi istoria discret, în „umbra Pieţei Mari” şi a impozantei Biserici Evanghelice. Tot aici se găseşte Casa Calfelor, împreună cu alte clădiri vesel colorate vechi de sute de ani şi Turnul Scărilor, unul dintre cele mai vechi turnuri ale Sibiului, construit în secolul XIII, care face legătura între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos.

Piaţa s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisă datează de la sfârşitul secolului al XII-lea, existenţa prepoziturii în anul 1191 fiind un termen “ante quem” pentru datarea actualei suprafeţe a pieţei.
Practic, clădirile din acest areal au fost ridicate pe traseul primelor ziduri în momentul în care fortificaţia şi-a estompat rolul prin evoluţia ciatdină , începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu întărirea completă a “Oraşului de sus”. În 1415 este menţionată aici existenţa capelei cimiteriale cu hramul Sf. Iacob, dreptul de patronat fiind concesionat de către papă unuia din vicejuzii Sibiului pe nume Iacob.
De asemenea, în imediata apropiere a capelei se afla Turnul preoţilor, alături de care, se ridica o casă, a lui Thomas Gulden, donată de proprietar oraşului pentru a servi ca sediu al primăriei. Construcţiile din jurul Catedralei evanghelice constituie, cu toate, valoroase vestigii de arhitectură şi cultură, datând din secolele XV-XVIII. Dintre acestea, cele mai importante sunt Casa Parohială, Turnul Scărilor sau Liceul Brukenthal.

Demn de remarcat, în sec. XIII, pe locul actualei biserici se ridica o bazilică romanică înconjurată de un cimitir, la care s-au adăugat mai târziu 3 capele şi o şcoală, acest loc fiind folosit de locuitorii oraşului ca loc de refugiu în caz de asediu.

Piaţa… capelelor

Există suficiente mărturii care vorbesc de… capelele care au străjuit Piaţa Huet de-a lungul timpurilor.

Capela Sf Ladislau mai dăinuie, spun istoricii, doar în fotografii. A fost atestată documentar pe la 1424, în 1457 devenind biserică de parohie şi, ulterior, transformată în 1592, în biblioteca gimnaziului oraşului, la iniţiativa comitelui Albert Huet. A fost demolată la 1898.

Capela Sf Iacob . Aflată în vecinătatea Podului Minciunilor, se poate să fi fost construită în sec XII-XIV, dar a fost atestată documentar abia în sec XV. Istoricii susţin că totuşi, prin sec XVI, s-a descoperit pe un perete interior, menţiunea anului 1160.

Capela rotondăNu s-a păstrat, din păcate, nicio o imagine a acesteia, menţionarea sa indicând anul 1530, când se face referire la transportarea de moloz din demolarea unei capele: Documentele mai pomenesc de o capelă Sf. Ioan “din faţa Consistoriului”. Un alt document face referire la o capelă a Sf. Ioan “ad pontem”, şi la o “ecclesia” cu acelaşi patron în zona Porţii Elisabeta (str. 9 Mai). Rotonda este, în acest moment, marcată în pavajul Pieţei Huet la intrarea în gangul dinspre Piaţa Mică şi se pare că a fost funcţională prin secolul al XII-lea ( folosită ca osuar).

Capela Sf. Maria Mai multe articole de specialitate vorbesc de existenţa unei capele care “învăluia” corul Bisericii Evanghelice şi ale cărei resturi au fost descoperite cu prilejul săpăturilor din anul 2005. Construcţia a putut fi datată graţie unei monede emise în anul 1438, aflată într-un mormânt secţionat de fundaţia zidului. Arheologii spun că o capelă cu numele de Sf. Maria se afla în construcţie în anul 1448, ea fiind demolată în acelaşi timp cu Rotonda, în anul 1530. Despre aceasta, dr. arhg. Petre Beşliu Munteanu declară că „fundaţiile descoperite ar putea face parte şi dintr-o încercare de extindere a corului bisericii “mari”, la fel cum s-a procedat la Sebeş-Alba şi Braşov, mormintele existente fiind “deranjate” de zidurile menţionate exact în perioada lucrărilor de extindere a bisericii parohiale (1471), prim mărirea colateralelor, a sacristiei şi a corului”.  

Piaţa a purtat mai multe denumiri pe parcursul vremurilor:

1692 Friedhof
1737 Kirchhof
1872 Huet
1947 P-ţa Griviţa

Repere istorice:

1510 La 12 martie, în faţa bolţilor portalului de sud al bisericii este omorât cu o lovitură de pumnal Mihnea Vodă cel Rău, fost domn al Ţării Româneşti aflat în refugiu la Sibiu după ce a fost înlăturat de pe tron. Fostul Domn, trecut la catolicism, se bucura de o bună găzduire în cetatea săsească. Ucigaşul a fost Dumitru Iacşăg care făcea parte dintr-un grup venit la Sibiu cu scopul de a-l ucide pe domnitor. Toţi complotiştii şi slugile lor au fost ucise de sibieni în semn de răzbunare pentru Mihnea Vodă (fiul lui Vlad Ţepeş), iar trupul acestuia- răpus chiar în curtea Bisericii evanghelice,  a fost înmormântat la loc de cinste  (singurul român înmormântat aici) în biserica unde se odihneşte şi veneratul baron Samuel von Brukenthal.

1831 Vechea capelă din curtea bisericii se demolează, în loc ridicându-se casa de la nr. 18;

1848 Se demolează clădirea veche din curtea bisericii care era amenajată cu chilii pentru călugări încă înaintea reformei şi care fusese transformată în casă de închiriat.

1860 Se amenajează piaţa din jurul bisericii Evanghelice, cu trotuar;

1868 Piaţa este pavată;

1883 În jurul bisericii evanghelice (a cărei construcţie s-a finalizat în 200 de ani) se instalează un grilaj;

1898 Se demolează Turnul Preotului şi Capela de pe latura de sud-est;

1899 Se ridică statuia episcopului Teutsch;

1779 – 1781 (subsolul şi părţi de la parter datează din sec. XIV)

Liceul de la numărul 5

Actuala clădire a Colegiului Samuel von Brukenthal, una dintre cele mai maiestoase şi reprezentative din centrul vechi al oraşului, a fost ridicată de meşterul Franz Burger între anii 1779-1781. Finisajele clădirii au durat până în anul 1786. Clădirea este în stil baroc, pe trei nivele (parter şi două etaje), cu intrarea în partea centrală.

A fost ridicată pe locul unei şcoli mai vechi care este atestată documentar din sec. XIV. Partea din subsolul vechii construcţii poate fi observat în subsolul noii construcţii. La parter există două încăperi păstrate de la vechea şcoală care prezintă bolţi medievale şi în cruce.

Acoperişul este construit  în patru pante, iar faţada spre vechea primărie prezintă nişte contraforţi pentru consolidare.

În centru se află sala festivă, ridicată pe nivelul a două etaje, de o parte şi alta încăperii având amenajate tribune cu frumoase balustrade din lemn.

Astăzi, liceul s-a consacrat ca unul emblematic pentru Sibiu, dătător de valori pentru viitor.

Elemente deosebite:

– Portalul de piatră cu inscripţia “Eruditioni virtutia exemplis sacră” şi uşa decorată cu motive baroc;

– Coridorul de la parter pavat cu piatră naturală şi bolţile semicilindrice cu penetraţii;

– Sala festivă cu tavanul decorat în stuc;

– Scara de onoare din holul central în stil baroc cu tavanul decorat cu stucaturi;

– Inscripţia “SALVETE DII SCHOLARVM PATRONI” aflată în holul central;

– Coşurile de fum în stil baroc (3);

– Steagul de vânt de pe acoperiş;

File de istorie:

În 1783 şcoala este vizitată de Împăratul Iosif al II-lea;

La 25 februarie 1917 în aula gimnaziului are loc ceremonia de inaugurare oficială a Muzeului Brukenthal;

Între anii 1944-1946, Armata Roşie foloseşte clădirea şcolii drept spital militar.

În 1982 aici se filmează scene din filmul “Plecarea Vlaşinilor” în regia lui Mircea Drăgan.

Din zorii umanităţii

Demn de remarcat este, de asemenea, faptul că cea mai veche aşezare descoperită pe teritoriul Sibiului aparţine culturii COŢOFENI (datată în eneolitic) şi are o vechime de circa 5500 de ani. Mărturiile acesteia au fost identificate de arheologi pe spaţiul actualei Pieţe Huet, precum şi în vecinătatea străzilor Mitropoliei şi, respectiv, Odobescu.

De altfel, printre sibienii mai învârstă circulă o vorbă: „dacă vrei să înveţi istorie, plimbă-te prin Piaţa Huet”!