Cei care nu s-au speriat sâmbătă de căldură, au avut parte de plimbări răcoritoare cu neostenita mocăniță. Surprizele s-au ținut lanț în jurul gării Cornățel. 
Trenul copilărIEI a urcat în vagoane mici și mari, și flori și… II! Și bucurII!!!
Vagoane vesele și muzică veche, tricouri pictate, suveniruri… fotografii și-un peisaj ca-n basmele cu sânziene au ținut companie călătorilor dintr-o zi care, fără-ndoială va rămâne în amintirea tuturor… Au văzut copiii cum duduie-n vale mocănița și cum taie ceferiștii lemne pentru trenulețul ăsta de poveste, au pictat, au râs, au cântat și au tot făcut cu mânasorelui și fânului și…au chemat la ei vorbele ale mai nimerite ca să povestească și altora cum afost cu mocănița.
Și, Doamne, frumos a mai fost! Și Sânzienele s-au pus să călătorească și cei de PESTE PĂDURE să cânte și… totul, toate au fost de nu-ncap în cuvinte de frumos și cu atâtea emoții. Pentru că aici, aproape de tot, fac minuni cei de la Asociația Prietenii Mocăniței, ei, care știu așa de bine să dea viață unor astfel de clipe, de zile de pus la drum de poveste…
Și dacă și azi vreți să faceți cunoștință cu Mocănița de pe Valea Hârtibaciului, dacă vreți să vă-ngânați inima cu bucurIE, poftiți la o plimbare cât o zi de sărbătoare!!!
Știați că…?
*O dată cu trasarea liniilor principale de cale ferată din Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea, conducerea Imperiului Austro-Ungar a decis să încurajeze inițiativele private locale pentru construirea de linii secundare care să deservească principalele stații de pe liniile magistrale și care să ajute la dezvoltarea zonelor rurale, atât prin asigurarea transportului de călători, cât mai ales pentru transportul produselor agricole și forestiere.
Așadar, beneficiind de suportul financiar al guvernului de la Budapesta, baronul Apor din Sighișoara decide să construiască o cale ferată care să lege Podișul Târnavelor de Podișul Hârtibaciului. Din cauza dificultății traseului dintre Sighișoara și Brădeni, care presupunea curbe foarte strănse și o declivitate crescută pentru traversarea dealului Apoldului, s-a ales ecartamentul îngust, standardizat în imperiu la 760 mm.
*1895 – “Societatea Căilor Ferate Locale Sighișoara-Sibiu” – începe, la Sighișoara, construcția liniei și, în ciuda întârzierilor provocate de inundații, reușește la finele anului 1898 realizarea celor 48 de kilometri până la Agnita.
*1910 – Linia va fi prelungită cu încă 62 km, până la Sibiu. Tot atunci se va da în folosință, la insistența comunității locale, și ramura Cornățel-Vurpăr, adăugând încă 13 km la lungimea liniei, care cu un total de 123 km avea să devină după război cea mai lungă cale ferată îngustă din România.
*1912 – se întocmesc planuri pentru extinderea liniei la sud de Agnita, către poligonul militar de la Cincu și mai departe peste râul Olt pentru a face joncțiunea cu calea ferată normală la Voila. Din păcate, turbulențele premergătoare izbucnirii Primului Război Mondial au făcut ca această extindere să rămână doar la stadiul de plan.
***Acest eveniment este organizat în parteneriat cu Muzeul Astra și IA SIBIU. Evenimentul este cofinanțat de Consiliul Judetean Sibiu.
sursa foto: Asociatia Prietenii Mocanitei
