„Aflat de şase zile în greva foamei, istoricul Florin Şandru continuă să rabde de foame şi de sete, pe o bancă lângă Guvernul României. Pe lângă suferinţele provocate de privarea de hrană şi apă, Şandru, care încearcă să obţină salarii decente pentru cercetători, se teme, mai nou şi de perspectiva concedierii, după ce colegii de serviciu i-au adus la cunoştinţă că, probabil din ordine de sus, conducerea Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, unde este angajat, se pregăteşte să-i desfacă, unilateral, contractul de muncă.
Reamintim că Florin Şandru, doctor în istorie, cu facultatea terminată cu 10, a intrat în urmă cu şase zile în greva foamei. Încadrat pe un post de asistent în cercetare, Şandru este plătit, după 34 de ani de muncă, din care 8 în cercetare, cu 1210 lei pe lună şi în această situaţie sunt mulţi colegi ai săi, victime ale unui cerc vicios ce nu poate fi rupt datorită lipsei de bani. Pentru a beneficia de o treaptă superioară de salarizare, cercetătorii trebuie promovaţi. Instituţiile refuză însă să-i avanseze pe post, căci nu le pot asigura ulterior remuneraţia aferentă noii încadrări” (epochtimes-romania.com).
O stire BANALA- un subiect aproapre deloc bagat in seama. Nu se ridica la nivelul uneia in care aratau ca sicriul lui Vadim a fost mai mare decat cavoul si groparii au fost nevoiti sa se puna pe sapat chiar in clipa fatala, de fata cu tot cortegiul, nici cu acelea pe seama testamentului si averii fostului politician… Ce sa mai zicem de controversele iscate de gestul- firesc, de altfel, al presintelui Iohannis de a amana o comunicare de presa pentru a nu impieta in vreun fel sau altul momentele inmormantarii celui care, in felul sau, a fost scriitor si om politic in anii astia… Ieri, o multime de oameni veniti, chipurile, in pelerinaj la catafalcul lui VADIM, au adus sau nu o floare, dar au tinut inadins sa se fotografize cu sicriul (adica cu mortul!). Gest care, logic, crestineste, cum vreti, pune o pata neagra intr-adevar pe comportamentul acestor “frati” de-ai nostri, de parca ni s-ar fi ingropat credinta, romanismul… simtul unui echilibru anume…
Si tot in zilele astea negre- la propriu, toti gasesc timp sa se uite lipti de televizor sa afle amanunte (cat mai amanuntite) despre crima din Moldova, savarsita de o fosta profesoara, care n-a pregetata sa-si faca sotul bucati… O intamplare de savurat, nu-i asa?!
De-asta simt nevoia sa port doliu. Un alt soi de doliu, adanc, in inima undeva (pentru ca au murit si mor in noi OAMENII si total lor) si sa sap- OARE… UNDE?- sa vad unde-oi mai gasi ROMANI si romanism, credinta si respect… pana una alta, vad NEGRU in fata ochilor si port DOLIU. Ca neamul asta parca tine inadins s-arate ca suntem cu totii cu un picior in groapa. Prea putini (infinit de putini!) au mai ramas intregi si verticali…
Sursa foto: epochtimes-romania.com
