Povestea caietului de altadata: tablita de ardezie. Elevii de la Liceul “Gh Lazar din Avrig au aflat-o azi

Multi dintre copiii de azi sunt convinsi ca nu ot concpe viata, copilaria, respiratia… fara tv, tableta, cluburi, ori vacante cu destinatii exotice. Poate ca lectia intoarcerii in trecut, in lumea respectului, a trudei, a modestiei e un pas psre normalitate. Un pas mare spre o educatie sanatoasa.

S-a intamplat azi, la Avrig!

Odinioara, lumea nu era prada gatget-urilor, iar tinerii nu purtau blugi despicati, nu consumau “ierburi” sau energinzante si… seara mergeau cuminti la sezatoare sau la joc. La scoala nu aveau caiete ci… tablite. Nu TABLETE!

Ardezia e o piatra care se desface in fasii. Din ardezie se faceau tigle pentru acoperisuri in unele parti ale Europei..

Una din ocupatiile avrigenilor, pe vremuri era carausia. Localnicii duceau cu carele marfurile negustorilor, ajungand in marile targuri din Europa centrala.

Asa, puteau sa cumpere tablita de ardezie care, pentru copiii de atunci, era mai de soi decat cea de lemn, mai “de firma”. Asa cum un pusti se mandreste azi cu tableta, asa si atunci, cu tablita. Copii, altadata scriau cu “griflu”.

Ei bine, tablita care azi i-a fascinat pe copiii veniti in vizita la Muzeul din Avrig ar fi de-o varsta cu Gheorghe Lazar.

Gazda, dna bibliotecar Maria Grancea le-a spus si ca “like” era, pe vremuri, strigatura, aceea care era “de bine”- “te punea lumea in strigaturi si povesti de sezatori”; exista, insa, si “unlike” pentru ca lenea si prostia erau si ele sanctionate tot in strigaturi, de asta data batjocoritoare. “Share” se facea rapid la sezatori, la joc, la nunti, oriunde era adunata lumea si se “dialoga” prin “strigaturi”.

O lectie buna de pastrat in inima. 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: