Punct pe cruce, dupa desen, în urma acului, în pleata timpului. „Oma” *(Omama, bunica, în grai sasesc) coase pauni si crizanteme. Paunii pazesc Copacul Vietii. Crizantemele îndeamna, la tinerete fara batranete…
Cu mâinile mici, translucide, de înger, nu-i pictează doar pe materiale. Le coase şi un suflet. Peste ani, în casa nepoţilor, păunii de pe ştergare îi vor purta mai departe tinereţea şi hărnicia cea „ruptă din rai”.
Atenţia pentru detalii şi lucrul bine făcut se reflectă în portul tradiţional şi pe obiectele de mobilier sau decorative din casa săsească. Pe lângă funcţionalitate, lucrurile saşilor trebuiau să fie frumoase,apretate (chiar şi ştergarele puse în dulapurile cu veselă, ori feţele de masă „de zi”) minuţios împodobite, după tipare străvechi ce defineau un stil recognoscibil, unitar.
Rânduiala ca la saşi
Cusăturile erau realizate cu arnici roşu, galben, negru, albastru, pe blănuri de oaie, pânze de in sau bumbac imaculat, ţesute în casă. Zonele locuite de saşi aveau motivele, cromatica şi tehnicile specifice, reflectate în costumele pe care le purtau cu mândrie, în viaţa cotidiană sau la sărbători. Broderiile ce împodobesc şurţe (şorţuri), pieptare, cojoace, cuverturi, feţe de masă sau ştergarele sunt expresia dorinţei ţărăncii săsoaice de a-şi ţine casa frumos aranjată şi de a-şi exprima bunăstarea. Adesea, pânzele şi pernele înfoiate din camera de paradă (din faţă) purtau anul, zicători, monograme sau mesaje de credinţă şi numele ”găzdoaiei” (femeie înstărită) care le-a brodat.
Victoria, sau arta broderiei dusă de la Sibiu, la Şcoala Singer din Bucureşti
Victoria. Povestea ei pare să fi întruchipat, vreme de peste 8 decenii, povestea multora ca ea: saşii născuţi undeva, în miez de Ardeal, prin împrejurimile Sibiului.
S-a născut în 1903 într-o familie de saşi înstăriţi şi ţinători de tradiţii, iar la 15 ani a plecat cu întreaga familie la Bucureşti: unchiul său fusese ales drept croitor la Casa Regală, dându-i-se acestuia posibilitatea să îşi aducă întreaga familie şi asigurându-i-se accesul copiilor la cele mai bune şcoli,locuinţă şi trăsuri. Aşa se face că, elevă silitoare şi îndemânatică încă din şcoala primară, Victoria începe la 16 ani cursurile Şcolii de Broderie Artistică sub patronajul renumitei fabrici Singer, unde, ulterior, pentru merite deosebite, ajunge profesor ”Clasa I”. A predat cu străşnicie şi dăruire, continuând, astfel, tradiţia unei arte străvechi, mult respectată în neamul său. După mulţi ani,căsătorită fiind,dar neabătându-se de la tradiţii, s-a mutat,undeva,într-un sat prahovean a cărei istorie se contopea cu aceea a dinastiei Cantacuzinilor. Artistă într-ale broderiei, a dăruit măiestria celor trei fete ale sale(a avut 6 copii), dar şi fetelor şi femeilor din sat, care au vrut să înveţe.
Şi, mai făcut ceva. Nu doar a cusut şi a brodat ca o neîntrecută artistă. Pasionată de cultură şi istorie, a lăsat moştenire copiilor şi nepoţilor atât dragostea şi rigurozitatea tradiţiilor săseşti, ci şi respectul şi dragostea pentru carte, dar şi pentru satul care a adoptat-o, pentru tradiţiile româneşti pe care le-a preluat cu drag din familia soţului său.
Hieroglife cusute
Arta broderiei săseşti transmite nu doar estetic, ci și semnatic, informații despre ritualurile și ritmurile vieții, având valoare de patrimoniu:
“Aşa cum obiceiurile şi tradiţiile reprezintă conţinutul spiritual al unei comunităţi săseşti, preluate ca model de la o generaţie la alta, tot aşa ornamentaţiile de pe pânză (…) cu semnificaţiile lor, reprezentând plante, animale sau lucruri – trebuie să fie ordonate, să fie scoase din anonimat şi din uitare (…). De altfel, o colecţie de modele vechi şi broderii pe pânză este ca o colecţie de poveşti şi zicale înţelepte, care au fost povestite odată de mult dar acum au dispărut. Ceea ce a mai rămas sunt litere indescifrabile şi formele lor ornamentale. Pe broderiile de pe pânză se oglindesc comportamentul ţăranului, portul său de sărbătoare, gesturile, mersul, felul de a vorbi demnitatea sa şi multe altele…” recunoştea, cu bine,etnologul Emil Sigerus în Prefața la Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei, din 1906.
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
În arta brodatului, saşii folosesc motive decorative migălos cusute, de inspiraţie renascentistă, dar și cu influențe orientale și occidentale. Există un repertoriu bine definit de imagini florale, astrale, avimorfe și zoomorfe. Cusăturile complicate sunt dispuse simetric, în fâşii strict delimitate şi înconjurate de o abundență florală. Broderiile descriu tablouri pictate din vârf de ac, cu o simbolistică ce se cere descifrată. Dintre flori, cele mai frecvente sunt lalelele – ospitalitate, mândrie, deschidere și rodia (mărul de granat) – motiv de inspirație orientală, simbol al regenerării, reprezentat sub formă de pom iranian, receptacul pentru elixirul vieții. Păunul, ca simbol al fertilității și bogăției, cocoșul – putere, porumbelul – dragoste, caii, cerbii sunt alte imagini din gama tradițională a artei brodatului. Dintre elementele fitomorfe, alături de mărul de granat, apar frecvent bradul – eternitate și vița de vie – viață, abundență.