“Trei generatii in urma cu peste un secol (1902), in vremea in care multi ardeleni a … plecat o tarica in America. Cei mai multi nu plecau sa se stabileasca acolo ci plecau „sa faca fo doi creitari pintru pamant” Se intorceau apoi si rostuiau, cu ceea ce amar castigasera in straini, gospodarie mai mare. Sunt multe familii din Avrig care au avut, in acea perioada, dintre ai lor, plecati peste „ceea Mare la America”. Unii au ramas acolo, altii s-au intors, unii au „prins cheag bun” cu ce-au castigat acolo, altii s-au intors la fel de saraci cum au plecat. America a fost , pentru unii dintre taranii ardeleni, o etapa, avrigenii au cunoscut-o si ei. Familia din fotografie a notat momentul pe dosul pozei.
Fotografia este document nu doar pentru consemnarea „etapei America” ci si pentru portul femeiesc randuit pe varste, cu podoaba de cap aferenta fiecarei varste : copil, femeie tanara, femeie batrana : pastura simpla neagra legata la spate la copila, pastrura cu flori cusute legata cu conci peste cap la femeia tanara si paioara (pareselnicul) la femeia in varsta, Catrinta dubla cu ciucuri si iia simpla cu ornamente putine”.
O poveste… o AMINTIRE. Impartasita cu drag si… inima de bibliotecarul din avrig, doamna Maria Grancea. O istorioara… de ieri, catre maine. O lectie: oricat de departe si pentru oricat de mult sau de putin timp ar fi plecat, avrigenii au ramas romani. Si portul lor i-a tinut VII!!!
sursa foto: Maria Grancea