Oare cine le știe tainele?!?
Aceste țigle se pot observa într-o curte interioară, de la etajul 2, de pe cursiva de lemn, prin care seface accesul către camerele de locuit, pe calcanul adiacent, în Piața Mare nr. 11 – Sibiu. La o privire mai atentă, atrag atenția semnele de pe plăci (poate fin doar un simplu model sau un mod de a marca proveniența obiectelor, din parte atelierului care le-a fabricat). Ar fi interesant de aflat de când datează, dacă dăinuie de la începuturi sau au fost înlocuite pe parcurs, dar și unde au fost făcute…
Aici a locuit, între alții, în perioada 1920-1921, Andreo Cseh unul dintre pionerii limbii esperanto (informație consemnată pe patrimoniu.sibiu.ro).
Vechimea imobilului: sec. XV – XIX
DESCRIERE:
Corpul principal format din subsol, parter şi două etaje prezintă o faţadă îngustă la stradă.
Corpurile din spatele curţii au fost ridicate la sfârşitul sec. XIX, când a fost înălţat şi corpul principal cu un etaj, iar faţada a primit aspectul actual.
Acoperiş în două ape, abrupt, coama paralelă cu faţada, a avut două lucarne dreptunghiulare plate refăcute recent. Subsolul şi parterul păstrează bolţile semicilindrice, în cruce cu penetraţii în gang.
Alte elemente stilistice deosebite apar în casa scărilor (boltă în cruce din secolul al XVIII-lea) sau la etajul II unde există stucaturi de tavan.
În curte pe ambele nivele superioare, clădirea prezintă balcoane de lemn cu o balustradă de lemn decorată.
ELEMENTE ARHITECTURALE DEOSEBITE:
– Faţada cu ferstre încadrate cu profile din Renaştere, iar la mijloc frontonul central în trepte cu un basorelief din tencuială reprezentând două mâini înlănţuite (1898);
– Casa scărilor cu bolţi cilindrice şi pardosea de lemn (sec. XVIII);
– Încăperile de la etaj prezintă tavan cu decoraţii florale în ipsos, iniţial au fost pictate (sec. XVI-XVII).
ISTORIC:
Potrivit datelor istorice, primul proprietar cunoscut este meseriaşul Simon Salter după 1450.
Între 1475 – 1525 casa aparţine patricienilor comercianţi Hans Wal şi Anton Wal. Î
n secolele XVII şi XVIII, ea intră pe rând în posesia primarilor Tobias Sifft şi Georg Reussner, apoi a familiilor Schnabel, Schünn, Kessler, Riegler, Kapp şi Patzer.
La începutul sec. XIX-lea era în posesia lui Gottfried Valentin Hanns care este urmat de Mike Georg de la care, în 1898, o dobândeşte Asociaţia Magyar. Burger-Leserverein.
Un alt fapt demn de remarcat este că până la primul război mondial aici va funcţiona Casinoul maghiar, cu bodegă la stradă.
După primul război mondial la parter vor funcţiona magazinele de stofe Billes & Co şi M. Weltmann.
În perioada comunistă va fi magazinul “Cravata”.
***Placa de pe clădire, este dedicată lui Bánffy György (1746-1822), gânditor iluminist, guvernator al Transilvaniei.
foto: Alexndru Cutelecu
