Prima mențiune a localității ca Leschkirch este din 1349. Anterior, în 1263 localitatea este menționată ca Nogrech, denumire reluată în 1402 în traducere latină ca Noua Ecclessia/e și în 1416 în traducere maghiară ca Újegyház.
A fost localitatea de reședință pentru Scaunul Nocrich.
Pariarhal, legănat de liniştea unui podiş molcom, Nocrich pare şi acum un loc fermecat. Unde la orice pas, in orice casa sau vorba descoperi o poveste, o istorie, o tradiţie…
Iata, insa, cateva repere istorice:
Prima Şcoală din Nocrich este menţionată într-un document din anul 1488 (an în care aici trăiau 160 de saşi, numărul acestora ajungând ulterior, în 1920 la 718). La acea dată localitatea număra numai 35 de gospodarii, 2 case erau părăsite, un „Schulmeister” şi 2 pastori.
Samuel Dörr (1824 – 1911) a fost o personalitate remarcabila a Nocrichului. Implicat in multe functii administrative cu implicatii pina la Budapesta, a fost unul din initiatorii construirii liniei ferate inguste, Sibiu – Agnita.
Fiul Albert Dörr a fost primarul Sibiului intre anii 1906 – 1918
Din familia Conrad, Franz Conrad (1828 – 1846) ramâne neuitat prin prietenia intima cu revolutionarul St. L. Roth. El a studiat la Cluj si a ajuns sa facă cariera diplomatica la Viena, sprijinindu-si prietenul in efortul comun pentru modernizarea vietii social-economice din Transilvania.
Familia Hienz, fosta familie de olari in mai multe generatii, este mentionata documentar încă din anul 1666.
Familia Brukenthal ne-a dăruit pe renumitul Samuel, căruia îi datorăm existenţa faimosului muzeu cu acelaşi nume din Sibiu (primul muzeu din România şi unul dintre cele mai prestigioase din Europa!).
Sursa informatii, foto: pagina comunitatii Leschkirch / Nocrich – im Dialog
