Vorbim zilele acestea ca parca treziti dintr-un somn adesea bolnavicios, despre eroi. Eroii Revolutiei de acum 25 de ani. Si, totusi, exista si altfel de eroi- aceia, putini ce-i drept (!)- care cauta de-si duc pruncii pe fagasul inca viu al traditiei, al satului cares e incapataneaza sa fie leagan vesnicie, datinilor, in ciuda erei internetului si a sarbatorilor „de imprumut”, a jocurilor si filmelor gangave care ai degraba schimonosesc copilaria si educatia noii generatii.
De veti face popas la Rasinari, acolo unde a vazut lumina Octavian Goga, veti descoperi inca minuni care par desprinde din poeziile sale. Si cu siguranta veti intalni prunci ce poarta tricolorul in piept si pentru care folclorul autentic e totul, si care nu se dau in vant dupa tablete si blugi, ci dupa dansul bunilor lor…
Iata povestea celui mai mic caluser, ajunsa in presa centrala:
„Avea doar un an şi jumătate când a urcat prima dată pe scenă, alături de membrii ansamblului Căluşerii din localitatea sibiană Răşinari. Astăzi, la 3 ani şi 9 luni, George dansează fără probleme în spectacol o oră întreagă cu toate grupele de vârstă, strânge premiu după premiu şi face senzaţie la spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate. 
De 38 de ani, jocul vechi, cu costume ţesute de bunici şi zurgălăi la picioarele flăcăilor, se învârte frumos la Răşinari într-un ansamblu de amatori atât de pasionaţi, încât au ajuns să-i iubească nu doar românii din ţară, ci şi din străinătate. Marioara Ţichindelean (43 de ani) este astăzi instructor al ansamblului, „post” moştenit de la tatăl ei, cel care a jucat pe vremuri chiar şi în faţa lui Nicolae Ceauşescu. L-a dus cu drag mai departe, într-o muncă în primul rând a sufletului, pentru că antrenarea a zeci de dansatori este voluntară, singurul sprijin de bază al ansmablului fiind primăria din Răşinari, care îi ajută cu deplasările în ţară şi în străinătate. Băiatul Marioarei, care are 20 de ani, e azi vătaful ansamblului, şi joacă cu băţul moştenit de la bunic, plecat în lumea celor drepţi în urmă cu 9 ani. Cosmina, fiica ei de 15 ani, e în formaţie de la 2 ani însă adevărata vedetă a familiei e George Berindei, nepotul Mărioarei. Acum are 3 ani şi 9 luni, şi joacă de la 1 an şi 4 luni. „La Călimăneşti, pe scenă, am fost criticaţi de juriu de ce l-am urcat, în cazul în care cădea chemau Protecţia Copilului. La 1 an şi 4 luni în timp ce mergea a început să facă jocurile din picior, nu mergea bine dar juca. Acum, pe lângă repetiţii, îi plac foarte mult CD-urile cu filmări de spectacole, se uită şi joacă singur”, povesteşte râzând bunica. Vedeta ansamblului La 3 ani şi 9 luni, cu toate jocurile ştiute ca la carte, George e un mic vătaf în ansamblu. „Joacă în rând cu băieţii, „târnăveana” cu cei mari, „războiul” cu cei mijlocii, „banul mărăcine” cu copiiii mici, pe toate le joacă cap-coadă fără să se oprească. Indiferent că e rară, învârtită, haţegană, jiană sau sârbă, pe toate le joacă”, explică bunica. George Berindei, copilul de aproape 4 ani care face senzaţie în spectacolele de dansuri populare În spectacole, au program de o oră, şi 60 de minute George nu coboară de pe scenă. Are o parteneră în vârstă de 4 ani, adună premiu după premiu la concursuri de gen, râde mult şi nu iubeşte nimic mai mult ca dansul popular. „Nu pierde ritmul niciodată, urechea muzicală e pe primul loc şi dragostea de joc, mai sunt şi alţii care vin la dansuri şi degeaba. Dacă l-am lăsa să nu ne mai uităm la televizor ar juca aproape toată ziua. Am avut în Germania turneu de 10 zile, cu 5 spectacole pe zi, şi nu era obosit deloc. Dacă doarme şi vrei să îl trezeşti îi pui muzica de la dansuri sau îi spui hai să mergem să jucăm cu dansurile”, povesteşte bunica. Costumul bunicului Chit că nu are nici 4 ani, George are un costum popular complet, din care nu lipsesc cămaşa brodată manual, căciula împodobită sau zurgălăii prinşi la picioare. „Cămaşa lui George este cămaşa pe care a purtat-o bunicul când era la dansuri, apoi băiatul nostru, apoi el, avem un nepoţel mai mic, sperăm că îi rămâne lui. Are pantaloni, cizme din piele, zdrăngănele cusute de bunica, brâu tricolor, batistă, brâu de mijloc, căciula cu pană de păun şi tricolor”, explică Marioara Ţichindelean. 
Indiferent unde se află, atunci când copilul intră pe scenă lumea începe să aplaude iar la final e înghesuială la fotografii cu el. Conştient deja că toată lumea e cu ochii după el nu vrea să stea decât în faţă, şi la spectacole şi la repetiţii. „De la 1 an şi jumătate dansez, bunicii mei m-au învăţat, e foarte frumos să dansez, îmi plac hainele româneşti şi zdrăngănelele”, rezumă, scurt, George. Iar mama lui, Ana Maria Berindei (23 de ani), şi ea fostă dansatoare în ansamblu, spune că are emoţii mari şi lacrimi în ochi de fiecare dată când îl vede pe scenă. „Sunt foarte fericită când îl văd cum joacă, şi sunt fericită pentru că şi eu am jucat aceleaşi dansuri şi dintotdeauna mi-am dorit să joace şi el. Nu m-am aşteptat să ştie aşa de bine, a prins de la părinţii mei şi a mai învăţat şi singur, se uita la CD-uri şi dansa singur. Am foarte mari emoţii şi plâng când îl văd pe scenă, eu şi când eram însărcinată cu el am jucat pe scenă, am învăţat de la bunicul meu şi el acum de la bunicii lui, părinţii mei”, spune Ana Maria Berindei”. (sursa: adevarul.ro)
… Cu siguranta nu doar micul artist, ci mai cu seama cei care i-au deschis calea si il indruma sub steaua traditiei dau lectii la care putem lua seama… pentru ca asa suntem sigur ca nu piere neamul asta si adevaratele sale comori!
surse foto: adevarul.ro, Ansamblul Caluserii Rasinari
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
