E vreme de sărbători și vreme de daruri multe… e vremea când ne întoarcem în timp, când vrem să mai fim copii și când căutăm darul cel mai potrivit pentru cei dragi. E vremea când… ținem în inimă sau în pachete frumos ambalate… păpuși. Sute, mii de păpuși… haideți la o preumblare prin lumea lor…
Încă din antichitate, păpuşile şi-au asigurat locul în imaginaţia omului. Originea acestor figurine o găsim în ritualurile religioase ale societăţii primitive, devenind apoi – în timpul grecilor şi al romanilor – jucării pentru copii şi, odată cu trecerea timpului, atracţii pentru colecţionarii împătimiţi.
În templele greceşti şi în mormintele egiptene s-au găsit păpuşi din lemn sau din ceară, ramase acolo ca daruri sau ofrande aduse zeilor. Înaintând în timp, ajungem la actualul nume al păpuşii, care vine de la cuvântul franţuzesc „poupée” (păpusa în limba franceză), denumire „moştenitor” din cuvântul latinesc „pupa” (care însemna tetină sau suzetă).
Cele mai vechi dovezi ale existenţei păpuşii europene datează din secolul XIV, din oraşul german Nurnberg. Acele păpuşi erau modelate după chipuri de copii, călugări sau femei, fiind îmbrăcate în haine care respectau moda acelor timpuri. Un astfel de exemplar (datând din anii 1500) a fost găsit in 1966 într-un castel german. Păpuşa respectivă avea 20 de centimetri înălţime, era sculptată în lemn şi colorată cu vopsea. Îmbrăcămintea era formată dintr-o rochie lungă, strânsă în talie, iar la gât se încheia cu o broderie de aur. Casca de pe cap avea un fel de bumbi rotunzi şi acoperea şi urechile, ţinuta amintind de moda acelor vremuri, dovedită şi de personajele zugrăvite în tablourile pictorilor germani.
Legătura păpuşii cu nobilii şi aristrocraţii a fost foarte strânsă, nefiind doar simple jucării! Astfel, fetiţele de neam ales învăţau – împreună cu prietenele lor de lemn, păpuşile – cum trebuie să se poarte şi să se îmbrace, după regulile de la curţile regale. De asemenea, schimbul de păpuşi între prinţese era un obicei des întâlnit. Importanţa figurinelor a crescut în epoca Renaşterii, creatorii lor iscusiţi fiind angajaţi la curţile nobililor, după cum consemnează artefapte.ro.
Schimburile de astfel de cadouri erau la modă în Franţa încă din 1300, regina Franţei trimiţându-i în 1321 – o păpuşă, cadou, reginei Angliei.
Potrivit istoricilor, păpuşile aveau rolul de „ambasador” al modei, francezii fiind iniţiatorii acestei practici.
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, industria păpuşilor se dezvoltă foarte mult, liderul pieţii fiind Germania, care exporta peste hotare mai mult de trei sferturi din producţie, mai ales în Marea Britanie şi Statele Unite.
SUA, care au importat păpuşi până la declanşarea primului război mondial, au început să le fabrice deoarece conflictul a dus – printre altele – la interzicerea comerţului cu ţările care făceau păpuşi. La jumătatea secolului, lemnul este înlocuit de plastic, imitaţie de piele şi porţelan.
Barbie, probabil cea mai cunoscuta păpuşă din lume, a fost inventată de Ruth Handler (proprietara unei mari fabrici de jucării) în 1959, numele venind de la fata ei, Barbara alintată Barbie. Iniţial, păpuşa s-a adresat atât celor mici, cat şi adolescenţilor. Ulterior, Ruth i-a dat viaţă păpuşii Ken – prietenul lui Barbie – numele fiind cel al fiului său.
Ar mai fi de spus și că la noi, din veac, mumele, artiștii populari au dat naștere la minunatele păpuși în strai românesc sau păpușile din pănuși, cânepă sau cârpe și ațe…
Şi, uite-aşa, de milenii, păpuşile ţin isonul copilăriei, cu secretele, temerile şi visele cele mai frumoase.
