… Povestea începe aşa: casă formată din subsol, parter şi etaj cu frontul spre piaţă uşor retras. Faţada principală structurată în şase axe are o conformaţie clasicistă.
Accesul în curte se face printr-un pasaj acoperit cu o boltă cilindrică. Casa scării din capătul spre stradă e decorată cu o nişe înaltă în arc de cerc probabil locul unei statui.
De jur împrejurul clădirii spre curte un balcon de lemn susţinut de stâlpi de lemn cu balustradă metalică.
Istoricul casei:
Primii posesori cunoscuţi ai clădirii sunt pe la anul 1456 primarul Oswald Wenzel, iar la 1468 aurarul Nikolaus Russe.
Între 1500-1600 casa a fost în posesia senatorului comerciant Johann Rappolt şi a urmaşilor săi.
Pe la anul 1600 a cumpărat-o patricianul Armbruster urmat de Simonis, Lutsch, Czekelius von Rosenfeld (între 1706-1754) şi Michael Hirling.
Între 1795-1820 casa a fost a lui Andreas Wolff şi Georg Gross. În anul 1828 a cumpărat-o cu 3500fl. primarul Martin Von Hochmeister jr., vestitul tipograf al oraşului. El a reclădit-o aproape pe de-a-ntregul.
În 1866 a dobândit-o Universitatea Săsească şi a păstrat-o până în anul 1937.
La sfârşitul sec. XVIII aici locuiau Anton şi Gregor Issekutz care aveau magazin de prezentare în Piaţa Mică. Fraţii Issekutz erau comercianţi armeni din Dumbrăveni stabiliţi la Sibiu unde îşi vindeau marfa în corturi până când primesc dreptul de cetăţeni (1783) şi pot să-şi cumpere o casă şi să-şi deschidă o prăvălie.
Din 1780 tot aici va fi deschisă farmacia “La Leu” a lui Paul Friedrich. După moartea lui Friedrich în 1795, farmacia este preluată de Andreas Wolff şi Georg Gross. Între 1820-1836 farmacia este a familiei Sigerus de la care este cumpărată de August Teutsch la 22 octombrie 1836.
În 1884 Teutsch mută farmacia la casa de lângă, nr. 10, în spaţiul rămas funcţionând până la naţionalizare un magazin de haine şi manufacturi, sub diverse firme şi proprietari: M. Krassowsky, Kremer & Kleisch, G. Jacobi, etc.
În partea dreaptă a gangului, J.F. Schneider isi muta în 1880 magazinul său de porţelanuri şi galanterie; Succesorul lui Schneider va fi Johann Weindel care va ocupa şi spaţiul de la parterul casei cu nr. 8, până la naţionalizare.
Aici a functionat atelierul fotografic al lui Theodor Glatz (nascut de fapt, la Viena, la 10 decembrie 1818, ffind fiul unui pictor vienez celebru), primul atelier fotografic din Sibiu şi din Transilvania, mutat aici in 1870 din Piata Mica unde functiona din 1855. Unele dintre fotografiile sale aveau să fie prremiate cu medalii de aur și onoruri de top în 1867 la Paris, Hamburg, 1868, Viena 1873 sub semnătura Glatz.
Demn de menţionat, aşa cum aflăm de la istoricul Răzvan Pop, Glatz a studiat la Academia din Viena între 1837 și 1840. Profesorul său a fost pictorul Josef Mosmer. După studii se plimbă prin mai multe localități și în cele din urmă este angajat în 1843 ca profesor de desen la școlile patronate de Biserica Evanghelică din Sibiu, printre care și la actualul Colegiu Național Samuel von Brukenthal.
După moartea lui Glatz în 1871, atelierul este preluat de Kamille Asboth (1838 – 1908), nepoata lui Glatz, de la care este cumpărat de Emil Fischer în 1897. După 4 ani Fischer mută atelierul în str. Bălcescu nr. 1-3.
Până la primul război mondial la această adresă au funcţionat câteva societăţi de asigurări, iar după al doilea război mondial, pentru scurt timp, aici se afla Chestura Poliţiei Muncipale. (sursa patrimonu.sibiu.ro)
Altfel spus, o poveste de demult, care, iată, ţine Sibiul în în prim-planul istoriilor locale şi… în topul unor evenimente şi argumente istorice care ne conving să susţinem că, de fapt,… Sibiul a fost dintotdeauna… capitală culturală. Poate nu numai pentru Ardeal şi pentru România!
surse foto: Primaria Sibiu, Răzvan Pop
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
