Avem nevoie de MODELE. Avem întotdeauna, noi, cei… de rând, de MODELE. De OAMENI-MODEL, de OAMENI-SFINȚI ca să citm și să învățăm de la EI marile lecții, ca să ne aducem aminte de noi înșine, de neam, de strădanie, de omenie, de credință, de puterea de a face din fiece zi sărbătoare prin ceea ce putem face…
Pavel Diaconu, Moșu’ cu muzeu din Rășinari, e un astfel de MODEL. De câte ori îl întâlnesc, de câte ori vorbim, de câte ori văd și revăd fotogarfiile dumnealui, de câte ori îi aud glasul, învăț încă ceva, mă bucur, SIMT ACEL SENTIMENT numit ACASĂ, care nu înseamnă zidurile și mobila dintr-o… casă…
Am revăzut azi această fotografie. Parcă-mi vine să iau satul în brațe, să fug așa până la Rășinari și să sărut fiecare piatră d epe ulițele cele vechi, să mângâi fiece casă, fiece floare și să-l rog pe Moșu’ Pavel să mă lase să stau așa…. în muzeul de poveste din casa dumnealui și să scriu în minte povestea fiecărui obiect, să pun adânc, în inimă straiele cele vechi… să mă BUCUR. Așa simplu și frumos. Să mă bucur de tot ceea ce învăț de la Moșu’ Pavel… ROMÂN drept ca bradul la suflet și la viață.
foto: Ovidiu Bălăcescu
