Relicve de… milioane de ani la Turnu Rosu si… o istorie cu turnuri si batalii!

Se spune că istoria e, uneori, incomensurabila,  greu de imaginat… Si, cel putin în judetul Sibiu sunt numeroase dovezile în acest sens. Dacă chiar vreti sa va convingeti, faceti un popas la Turnul Rosu, la intrarea în Valea Oltului, dinspre Sibiu.

De 53 de milioane de ani

Vecine cu veşnicia, sorb nesătule din timp, încântă şi… descântă, punându-ne gândurile la încercare. Sunt acolo de dinaintea omenirii şi ne primesc, de fiecare dată, cu ospitalitate. Încremenite, fascinante. Între munţi. Comori din zorii timpurilor, moştenire pentru mâine, trezind curiozitatea cercetătorilor şi a simplilor … muritori, împrumutând din veşnicia lor relicvelor istorice presărate împrejur: calcarele eocene, unice în România.

 Monument al naturii, rezervaţia de la Turnu Roşu conţine elemente de excepţională valoare paleontologică (după aprecierile specialiştilor), numeroase elemente minerale-rocile sedimentare fiind alcătuite din corpurile fosile ale mai multor specii de plante şi animale. Cele mai interesante fosile sunt reprezentate de fragmentele de peşti, reptile, oase de crocodili şi… rechini. Rezervaţia dăinuie în partea sud-estică a localităţii Turnu-Roşu, străbătută de Valea Sadului, însumând o suprafaţă de 60 ha.

Calcarele eocene de la Turnu Roşu s-au format , conform analizelor cercetătorilor, cu nu mai puţin de 53 de milioane de ani in urmă.

Elementele de valoare paleontologică cu totul ieşite din comun ale Rezervaţiei, calcarele eocene de la Turnu Roşu” au fost semnalate şi au stârnit interesul  specialiştilor de pe multe meridiane încă din anul 1850. Este cunoscut faptul că studiile lui M.J.Ackner şi J.Neugeboren au prezentat, pentru prima oară, în 1851, bogăţiile faunei fosilei, formate în urmă cu milioane de ani în acest spaţiu, împărţit de Valea Sadului de la marginea sud-estică a localităţii Turnu Roşu. Ei au descris, pe această bază, 63 de specii-numuliţi, foraminifere, gasteropode, scoici, arici, stele de mare, etc. contribuind alături de mulţi alţi geologi şi paleontologi la reconstituirea paleomediului mării tropicale (eocene) a bogatei sale forme şi microfaune (de numuliţi, moluşte, alge calcaroase-adăugând o pagină semnificativă la istoria Terrei.

Aşezate pe suportul cristalin al munţilor Făgăraş, rocile sedimentare (biogene) sunt alcătuite din corpurile fosile ale multor specii de plante şi animale care au trăit în apele mării de atunci. Structura monoclinală a stratului sedimentat, indică faptul că depunerile s-au produs la ţărmul acelei mări terţiare. Cele mai interesante fosile sunt reprezentate de fragmentele de peşti, reptile-oase şi mandibule de crocodili şi rechini-astăzi dispărute din fauna terestră.  Demn de remarcat, Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu dispune şi prezintă o parte din colecţia de 7.000 de dinţi ai acestora, aparţinând la peste 100 de specii de selacieni.

De-a lungul vremii, arealul rezervaţiei a atras prin unicitatea sa un număr impresionant de oameni de ştiinţă din domeniu, dar şi nenumăraţi turişti. Într-un loc unde matematica mileniilor îngenunchează dinaintea paleontologiei, prefăcând natura în dascăl de frumuseţe şi istorie deopotrivă.

Turnu spart

Nu departe de rezervaţie, într-un loc sihastru, istoria umană de această dată, şi-a înfipt un colţ în cer. Acolo unde Turnul Spart se încăpăţânează să treacă nestingherit dincolo de timp. Ca un stâlpnic de demult, rămas de veghe…

Turnu Spart, cum îl numesc boicenii, ale cărui ziduri se mai văd şi astăzi la cinci km sud de Boiţa, la vărsarea râului Mughus în Olt este… a patra fortificaţie medievală din complexul de apărare a Turnului Roşu. Înalt de 20 metri, cu ferestre de tragere la trei nivele avea ziduri groase de patru metri la bază. Acest turn masiv a fost ridicat pe malul Oltului, prin acesta ridicându-se panta dealului pe o întindere de 10 metri. O poarta mare şi grea închidea, odinioară, drumul.

 Vechimea straniei construcţii a fost  multă vreme incertă. Unii istorici (Badeus) l-au socotit de pe vremea dacilor, alţii (Tocilescu) de pe vremea romanilor, iar Seiwerth îl socotea vechiul Turn Roşu.

Ar fi de semnalat, totuşi, că Arhivele Statului din Sibiu păstrează un document care punea capăt acestei incertitudini. Aflăm, astfel, că Regele Ladislau al Ungariei hotărăşte în 1501,,construirea unui turn puternic nu departe de Turnu-Roşu” pentru asigurarea securităţii prin trecătoare. Turnul Spart oricât de masiv în splendoarea sa, a avut însă, o viaţa scurtă. După mărturia unui scriitor contemporan, Osetermayer, marea inundaţie a Oltului din 1532 care a făcut mari pagube Făgăraşului, a spart şi a distrus multe edificii şi către Valea Oltului. De la începutul secolului al XIX-lea, ne-au rămas câteva stampe a lui Neuhauser, care par să spună povestea acestui turn. În una din ele se vede Turnul Spart şi un popas cu negustori de vite în jurul lui.

Supravieţuitorul

Acum, din fortificaţia de graniţă de dincolo de Boiţa a rămas doar jumătatea de turn, cu faţa spre Olt, ca un profil împietrit, care pare că stă de vorbă cu timpul şi cu legendarul râu, şi o urmă de zid pe coasta muntelui, la marginea şoselei care duce spre Râmnicu Vâlcea. Este relativ uşor de ajuns în preajma lui, treptele din zona podului peste pârâul Meghiş sau “devierea” care “întoarce” dinspre DN7 fiind accesibile şi pietonului, şi conducătorului auto. Un indicator confirmă că acest edificiu este monument istoric, iar o parcare mică poate ajuta pe cel de la volan să oprească fără a perturba traficul înnebunitor din zonă.

Dacă de pe drum turnul nu impresionează prea mult, apropierea de el îţi dă o altă viziune.

Ziduri groase, din piatră, pe alocuri, în zona deschiderilor, boltite cu cărămidă, ca şi la nivelul crenelurilor din partea superioară. Urme masive de bolţi, intrarea de la nivelul drumului de strajă de pe fostul zid, sunt uşor de identificat, la fel ca şi urma zidului care “intra” în Olt. Deschiderile practicate în turn sunt boltire semicircular, iar o secţiune  săpată  în timpul  cercetărilor arheologice de la 1991 este vizibilă şi acum. în jur, bucăţi de piatră şi cărămidă. Tencuiala de pe zidul dinspre Olt este în stare relativ bună.

Terenul este denivelat spre şosea, datorită lucrărilor de supraînălţare a ei din perioada comunistă, urme ale drumului vechi – resturile unui pod fiind încă vizibile. Locul este şi acum unul de popas.   Un farmec aparte în are tocmai spărtura Turnului Spart. Este ca o secţiune practicată de un specialist, şi cu puţină fantezie, îţi poţi face idee despre cum arăta atunci când era funcţional şi îţi explică şi cauzele care au dus la inventarea atâtor legende despre el. în primul rând nu are eleganţa turnurilor cetăţii Sibiului din apropiere. Este brut, în special din cauza materialului folosit, piatra. Este masiv, zidurile sunt groase, tocmai pentru a face faţă eventualelor inundaţii ale Oltului sau prăvălirilor de bolovani de pe coasta muntelui.

Se află – încă – într-un decor aparte, alăturând romanticul sihastrului, pe malul apei, mărginit de munţi împăduriţi. Totuşi… doar o fortificaţie de graniţă. O strajă.

Din nefericire, nu poţi “urca” în Turnul Spart decât dacă ai veleităţi de alpinist.

Un supravieţuitor. Viaţa lui, s-a prelungit dincolo de moartea cauzată de vicisitudinile vremii. A fost inundat, focurile făcute de trecători de-a lungul sutelor de ani de “trafic” l-au ars (masivitatea sa oferind şi protecţie împotriva veşnicului vânt care bate pe Valea Oltului, multele lucrări de extindere a drumului spre Sibiu au mai rupt din el şi din zidurile care erau aici. Totuşi, “Jumătatea de turn” este în picioare şi acum, după sute de ani. Stârnind curiozitate, legendă, istorie şi farmec.

Undeva, nu foarte departe, se găseşte un castru roman.

Turnu Roșu

(Comuna Turnu Roșu Atestare 1453)

Turnu Roșu (în dialectul săsesc Ridenturm,în germană Rothenturm, în maghiară Vöröstorony, Verestorony) este un sat în județul Sibiu. Este reședința comunei Turnu Roșu.

Localitatea se află situată la 24 km sud de Sibiu, pe malul Oltului, în apropierea defileului cu același nume.

Prima atestare documentară există de la 3 februarie 1453 când, sub domnia lui Neagoe Basarab, se ridică o biserică pe aceste locuri.

Ce dă numele localităţii? Turnu Roșu! La origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boița, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească.

Legenda spune că Turnul Roșu își datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de armatele turce, care nu au reușit niciodată să îl cucerească. Prin extensie, trecătoarea situată în Carpații Meridionali, în defileul Oltului, a luat numele de Pasul Turnu Roșu.

De-a lungul timpului şi-au făcut apariţia pe meleagurile satului diferite personalităţi ale Evului Mediu, precum Neagoe Basarab ,care ar fi ridicat o biserica ale carei ruine nu s-au descoperit nici pana in ziua de azi. O alta personalitate care s-a remarcat in comuna Turnu Roşu este Matei Basarab ,domnitorul tarii româneşti .Matei Basarab s-a remarcat prin construirea biserici ,biserica fiind şi singura cititorie a lui din întregul Ardeal, în prezent şcoala generala din comuna îi poartă numele.

Până acum 50 de ani numele satului nu era Turnu Roşu, numele era Porceşti, gara in care staţionau trenurile se numea Turnu Roşu, dar numele localităţi era Porceşti.

 # Localitatea deține o colecție muzeală înființată în 1976 în locul vechii școli românești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Sunt expuse o serie de piese cu caracter istoric și etnografic, provenite din donațiile localnicilor. Muzeul este deschis publicului.

Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Obeliscul este situat în centrul satului și a fost dezvelit în anul 1959, pentru cinstirea eroilor români căzuți în Al Doilea Război Mondial. Monumentul are o înălțime de 3 m și este realizat din piatră de râu, beton și marmură, la inițiativa A.V.S.A.P. Porcești. (Interesant că nu puţini din oamenii locului păstrează fotografii cu ofiţeri nemţi care au trecut munţii pe aici în timpul războiului)

La trei km de localitate se afla Mănăstirea “Turnu Roşu”, cu hramul “Adormirea Maici Domnului”.Vechea mănăstire datează de 159 ani,fiind construită din rămăsiţele mănăstirii care exista din 1600 ,din păcate distrusă de regimul “Maria Tereza”.Din anii 1990 slujeşte un preot ,de-a lungul anilor s-au construit tot mai multe anexe, avand in momentul de fata sala de mese ,chilii pentru preoţi , camere pentru turişti. (sursa www.primaria.turnurosu.ro )

De aici, curajoşii şi iubitorii muntelui pot ajunge pe Vf Suru, de unde se deschide, generoasă, întreaga panoramă.