Fostul Președinte al româniei, Emil Constantinescu, gazda Întâlnirii la Nivel Înalt de la București- conferința ,,Solidarity of Empathy for Peace”, dedicată sprijinirii reunificării pașnice a Peninsulei Coreea, a participat în perioada 17-19 septembrie, la summitul „World Alliance for Religions Peace Summit„(Summitul de Pace a Alianței Mondiale a Religilor) în Seul, Coreea de Sud, organizat de Heavenly Culture World Peace Restoration of Light (“HWPL”) și Institute for Cultural Diplomacy (“ICD”).
L-am întrebat, sâmbătă, la conferința găzduită la Palatul Parlamentului (despre care v-am informat în articolele precedente) pe Președintele Emil Constantinescu, având în vedere experiența domniei sale, cum vede procesul reunificării în Peninsula Coreeană, și când crede că s-ar putea materializa acest proces major.
„Vedeți, actul în sine se poate semna în trei minute, în carul unei ceremonii. Procesul, însă, este, însă mult mai profund. Nimeni nu poate știi cât va dura și cum va fi. Procesul în sine, dincolo de acte, dincolo de discursuri, implică, în primul rând…investiții. Avem deja un exemplu, unul celebru, cel al Germaniei. Și acolo, dincolo, de… dărâmarea zidului Berlinului, de documente, procesul istoric a presupus investiții. Nu doar în plan pur economic, ci și investiții în planul conceptelor, al modului de asimilare a noiii conjuncturi, în ceea ce privește educarea pentru ca oamenii să aibă capacitatea să se adapteze, să înțeleagă să poată trece de la un sistem politic la un altul… este, realmente, un proces complex, deloc ușor, care poate dura ani. Sunt foarte mulți factori implicați, atât în plan intern. Cât și în plan internațional. Sigur, totul depinde și de gradul de voință, de ceea ce ia în considerare, ceea ce pune în practică poporul coreean. Sigur, ar mai fi de spus faptul că dintr-o anume perspectivă, coreenii au, poate, avantajul că au tineri căliți, că au un… cult al modului în care își pregătesc și își educă copiii și tinerii (știați că acolo, băieții fac armata timp de 4 ani, în condiții care îi marchează pe viață), în plus nu lipseșete din procesul educațional accentul profund pe cultură și civilizație. Da, suntem obișnuiți să spunem Asia, popoarele din cealalată parte a globului… înseamnă o altă lume. Da așa este: e o altă lume. Din multe puncte de vedere, da, este o altă lume. O lume cu o istorie tumultoasă, impresionantă, cuun anume cult al păstrării credinței, cu o acerbă dorință de cunoaște, de dialog, de… autodepășire. Când am participat la confreința de la Seul, am vorbit în fața a pete 120.000 de tineri, majoritatea voluntari, veniți din proprie ințiativă, însetați să afle mai mult, să învețe, să acumuleze tot ceea ce îi poate ajuta să acceadă către noi orizonturi. Foarte disciplnați, foarte ancorați în conștința neamului lor, foarte bine educați. Am înțeles atunci că ei, coreenii merită un destin bun, merită respect pentru că sunt, în sine, o lecție. Pentru tot ceea ce au trăit, pentru tot ceea ce au realizat.
Și pornind de la experiența mea acolo, de la ceea ce am cunoscut acolo, spun cu toată tăria, un rol major, atât în cazul lor cât și în cazul nostru, al tuturor, pentru a avea succes într-un proces istoric, cheia se află în educație, în pedagogia concilierii, a formării, de la cea mai fragedă vîrstă a omului care ăs știe să poarte un dialo, să ăși expună problemele fără să apeleze la violență, sau, dimpotrivă la o tăcere sau indiferență care la un moment pot exploda în acțiuni cu efecte nedorite. Trebuie să știm să ne ascultăm unii pe alții, să înțelegem problema pe care o are cel de lângă noi să acționăm cu empatie, să discutăm, să cântărim orice aspect, orice intenție, să nu se escaladeze situații extreme care pot duce la situații-limită, la conflicte care să degenereze în războaie. De fapt, în asta constă esența umanității. Într-o arhitectură a dialogului, în conciliere, în înțelegere, în modul de a aborda uman, cu tact orice problemă. Și conchid: lecția pe o dă și o va da în continuare națiunea coreeană este una la care trebuie să luăm aminte”.
Surse foto: AGERPRES, RTV.net
