Ne pregătim cu toţii- grăbiţi, nerăbdători, bucuroşi, emoţionaţi, chiar, de Revelion. Petrecem acasă, la restaurant, la bunici, la cabană, în centrul oraşului ori căutăm destinaţii exotice sau occidentale.
Revelion să fie! Cu şampanie, cu tort, urări, tombole şi surprize. Dansând în familie sau aiurea, primind cu Capra sau Pluguşorul, cu artificii şi plăcinte cu răvaşe… Ştim, oare de când şi cum s-a sărbătorit la început Anul Nou?
Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, la iniţiativa Papei Inocenţiu al XII-lea. Înainte de aceasta data, Crăciunul avea rolul începutului de an nou.
Iată, însă, de când au început diferite ţări şi oraşe să adopte tradiţia Anlui Nou, în unele locuri evenimentul luând-o înaintea deciziei Papei Inocenţiu:
Veneţia 1522
Suedia 1529
Spania, Portugalia, Polonia 1556
Prusia, Danemarca si Norvegia 1559
Franţa 1564
Ţările de Jos 1576
Lorena 1579
Provinciile Unite 1583
Scoţia 1600
Rusia 1700
Toscana 1721
Regatul Marii Britanii, Regatul Irlandei si Imperiul Britanic, (exceptând Scoţia) 1752
Thailanda 1941
În Tibet, Anul Nou („Losar”) se sărbătoreşte la sfârşitul lui ianuarie sau începutul lui februarie, când este luna nouă. Ultimele două zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregătirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosită pentru curăţarea casei, în special a bucătăriei, cea mai importanta încăpere. De asemenea, hornul este curăţat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, tot acum se fac cadouri în familie.
La babilonieni, spre exemplu, anul începea la prima lună nouă de după echinocţiul de primăvară şi petrecerile ţineau… 12 zile! Fiecare zi, însă, avea o semnificaţie aparte.
Romanii, în schimb, sărbătoreau începutul anului în luna martie. Dar cum pe parcursul timpului au apărut nesincronizări cu mersul soarelui, în anul 153 î.Ch. senatorii romani se adună, dezbat şi hotărăsc ca 1 ianuarie să marcheze începutul noului an.
Iulius Caesar, ceva mai târziu, încearcă şi el o corecţie, dar 1 ianuarie rămâne ziua de început a anului. Această hotărâre va dura până în anul 567 d.Ch., când Sinodul de la Tour a stabilit ziua de 1 ianuarie. Se va reveni abia atunci când biserica „a considerat multă vreme Anul Nou drept o sărbătoare a circumciziunii, celebrarea zilei de 1 ianuarie”.
În general, revelionul contemporan rămâne un ceremonial nocturn în care multe obiceiuri sunt practicate fără să li se cunoască substratul. Suprapunerea sărbătorilor peste unele precreştine, a celor greco-romane şi orientale peste cele autohtone, geto-dacice, a dat naştere unor realităţi spirituale unice în Europa şi greu de disociat astăzi. Astfel, există credinţa că în noaptea trecerii între ani de trei ori se deschide cerul şi cei cu credinţă îl zăresc pe bunul Dumnezeu aşezat „la o masă luminată, frumos împodobită, alături de Sfântul Nicolae”.
Începuturile Revelionului… modern
În anul 1904, pe 31 decembrie, ziarul The New York Times îşi mută sediul într-o clădire din Longacre Square. Aşa cum se precizează într-un articol publicat de Transilvanialive.ro, patronul de atunci al publicaţiei, un imigrant german pe nume Alfred Ochs, doreşte să marcheze momentul printr-o petrecere memorabilă. În acest sens reuşeşte să convingă primăria sa redenumească piaţa unde se afla noul sediu al ziarului în Times Square. Pentru trecerea dintre ani organizează o petrecere în piaţă pentru a cărei reuşită nu se dă în lături de la niciun fel de cheltuieli.
Succesul primului Revelion îl determină pe patronul ziarului să continue sărbătoarea şi-n anii următori. Doar că în cursul anului 1907 primăria oraşului New York interzice artificiile în oraş. Alfred Ochs decide să înlocuiască artificiile cu coborârea exact la miezul nopţii a unei uriaşe mingi luminoase din vârful unui catarg metalic. Prima minge a fost contruită din lemn şi fier, avea o greutate de 317 kg şi un diametru de 1.5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri.
Şapte ani mai târziu, ziarul se mută din Times Square dar sărbătorirea venirii Noului An în această locaţie devenise deja o tradiţie. Doar în anii 1942 şi 1943 tradiţia nu a fost respectată din cauza celui de-al doilea Război Mondial când la miezul nopţii, în loc de coborârea mingii luminoase, s-a ţinut un minut de reculegere în memoria soldaţilor americani morţi în război.
În prezent, petrecerea din Times Square aduce laolaltă, în fiecare an, peste un milion de participanţi. Demn de precizat, în 2011, celebra minge luminoasă a cântărit peste 5300 de kilograme şi un diametru de aproape 4 metri. De la cele 100 de beculeţe montate la începutul secolului s-a ajuns acum la peste 32 de mii de led-uri.
