Au trecut alegerile. S-a stins haosul, au amutit mitingurile si s-au mai estompat sagetile, rabufnirile impinse aproape la paroxism, gata- gata sa imparta poporul in tabere, mai ceva ca pe frontal unei batalii adevarate…
E vremea s-o luam spre liniste, spre demnitate, sa ne regasim pe noi insine, intr-o zodie in care sa fim constienti ca inca avem coloana vertebrala.
Ei bine, am gasit rasfoind paginile retelelor de socializare in cautarea reverberatiilor la ceea ce a fost, de fapt, deunazi, votul lui noiembrie 2014, o LECTIE. Care cu certitudine merita sorbita adanc, dar cu rabdare. Si imi permit, la randu-mi, sa v-o impartasesc:
“România mea…
Instituția cozii… la români și mândria de a fi român
A mai trecut un scrutin, a mai fost o ocazie să arătăm sau să învățăm că mândria de a fi român e aceea de a sacrifica o zi pentru vot stând la cozi de kilometri, de a îngheța sau de a avea dureri de spate și picioare pentru un vot. Am mai aflat mândria de a fi român în corul de voci eterogene care interpretau imnul în marile orașe ale Europei, cu dor, tare și cu curaj. Am găsit mândia asta de român în milioanele de mâini întinse pentru a forma un lanț uman peste și dincolo de hotarele țării și în milioanele de inimi puse în palme cu sinceritate, cu dor de Țară și de rădăcinile rămase ACASĂ. Cred că niciodată acel cuvânt „acasă” n-a sunat mai aproape a bătaie de inimă, n-a avut mai multă greutate, mai mult dor, mai multă iubire. Am văzut mândria de a fi român în umilința, anduranța, tenacitatea și voința de reuși… un vot.
Am aflat mândria de a fi român în refuzul studenților de a primi o vacanță pe care nu au cerut-o sau în refuzul unor profesori de a primi pomană.
Am aflat, de-a lungul unor săptămâni, mândria de a fi român în gesturi frumoase, în cuvinte cuminți, în refuzuri de a fi prost crescuți, în valoarea unui gest simplu și frumos cum ar fi „mulțumesc” sau „vă rog frumos”.
Am mai văzut cum, instituția cozii, genetic sădită în noi, a evoluat frumos și deștept de la coada pentru mâncare – pentru supraviețuirea individului la coada pentru vot – pentru supraviețuirea cetățeanului. Am văzut cum democrația a crescut și s-a rotunjit frumos, dar dureros, la coadă. Și am mai văzut că cel mai valoros produs de export al nostru, din ultimii ani, a fost, culmea, atât de odioasa coadă. O lume întreagă a văzut cum au stat românii la coadă pentru… dreptul de a pune ștampila în pătrățelul în care VOIAU ei, nu în cel care le fusese impus. ASTA e democrație. Democrația cozii? Să spunem că democrația la noi a renăscut la… coadă?
Am aflat că mândria de a fi român nu este un slogan și nu poate fi confiscată.
Mulțumim români de pretutindeni că ați fi preferat să pierdeți decât să nu fiți români. Ați pierdut 15 minute sau o zi, ați pierdut puțin confort sau mai mult, dar am câștigat toți mândria de a fi români.
Mulțumim români de departe că ați dat … valoare cozii transformând-o într-un instrument al democrației. Asta e, suntem români și luptăm cu ce ni se lasă. Am fost și cei de departe şi cei de aici, împreună, am fost, în sfârșit „NOI”. Poate prima dată după mulți ani”.
Comentariul apartine doamnei Maria Grancea, neobositul bibliotecar al orasului Avrig.
