A fost frumos. Soarele, la Sibiu, a avut cui zâmbi, generos, pe 1 Decembrie. Militari, oficialităţi şi mai ales sibieni. Cu duiumul… Toţi cu sărbătoarea în suflet, cu mândria aceea specifică ardelenilor, cu bucuria de a purta drapelul în mâini, ori în chip de cocardă, fular, sau brâu…
oţi înghesuiţi pe „Bulevardul Spitalelor” să-şi vadă feciorii, taţii, fraţii defilând, ori pe străzi plimbându-şi bucuria că au avut puterea şi inspiraţia de a nu-şi părăsi ţara, de a păstra vii tradiţiile, meşteşugurile…
„Că doar nu-i bai dacă nu primeşti de pomană de la mărimile oraşului. Te bucuri că eşti român, nu de-o farfurie! Vii să cânţi, să-ţi clăteşti ochii şi sufletul, să pui mâna pe steag, nu să te baţi pe mâncare ca barbarii!”, ne-a spus nea Popa, bucuros că la Sighii nu-i obiceiul cu pomeni. Şi… n-are dreptate?!…