Sala Filarmonicii arhiplina. In decorul asta s-a deschis aseara noua stagiune a Filarmonicii de Stat Sibiu (dupa o vara plina de evenimente). Sa citesti in aplauzele si ravna auditoriului acea sete uriasa, profunda care iti da tie, artist, musician, dirijor o forta si o bucurie incredibile, sa vezi sala duduind la propriu de aplauze si chiar san u te deranjeze ca sunt intr-atat de multi spectatori incat stau si in picioare, asta inseamna fericire. Asta inseamna viata culturala a unui oras. Asta inseamna toate sentimentele nobile nutrite de cei carora le dedici munca si muzica, asta inseamna mai mult decat sarbatoare, implinire…
Sibienii IUBESC muzica. Respira cultura. Asa traiesc, altfel nu pot. Este acesta un mare castig pentru ei si pentru artisti. Nu din punct de vedere material, ci spiritual. Si asta va avea ecou in timp, in generatii… faptul ca aici cultura curge prin venele tuturor e extraordinar. Si poate si trebuie sa fie o lectie pentru multi altii. (sunt in tara asta orase mult mai mari si cu mult mai amri pretentii ca Sibiul, cum e Ploiesti, de exemplu, unde localnicii abia daca afla ca sunt concerte, iar salile sunt pe jumatate goale la majoritatea evenimentelor, iar lehamitea se citreste si in mersul pe strada si in vorbe si in absenta din salile de concert sau de spectacol, de parka unora le-ar fi teama ca nu cumva CULTURA sa le tulbure pustiul si indolenta).
Dar sa lasam uratul deoparte. Sa admiram si sa ne bucuram ca aici, la Sibiu, oamenii iubesc FRUMOSUL. Fie sonor, pictat sau jucat de mari actori…
Iar evenimentul de aseara a dat in mod sigur masura intreaga a spuselor lui Cioran: “numai muzica da raspunsuri definitive”…
sursa foto: sibfest.ro
