Primele duminici cu iz de primavara plina îi scot pe slimniceni la cules de flori. Dar nu, asa, orice, oricum. Care pe unde stie, în gradina, sub poala dealului, prin jurul cetatii, s-au pus pe cules saschiu.
Zic oamenii că aşa îi spun florii delicate cu nuanţe de mov şi frunze cărnoase, veşnic verzi, considerată mai cu seamă de saşi (de unde şi numele) plantă sacră- dusă la morminte, în coroniţe, în ajun şi după Paşti.
„S-ar zice că e sfântă fetişoara asta de floare. Cât îi de mică şi de frumoasă, pe atât de tămăduitoare îi, ca o babă din acelea de ştiu leacurile cu ochii închişi. N-o adunăm numai să punem în casă, dar ceaiul de al ea duce durerea hăt, ca doftorii îi buni, de nu-ţi mai trebuie pilule de cele scumpe bei ceai şi te-nvredniceşti apoi de muncă, eşti ca nou. E bun şi de inimă şi de cap şi chiar de eşti luat de boală grea, să-ţi pierzi minţile, saschiul e de leac. Şi mai se zice că dacă o pui aşa, la mormânt cum fac saşii, nu-i degeaba, că nu se mai întorc morţii şi păcatele lor după cei rămaşi în viaţă. Aşa că îi pomană de la Domnu’ floarea asta!” ne conving bătrânii ieşiţi s-o culeagă cu atâta vrednicie.
Iată, însă ce ştiu şi farmaciştii despre saschiu (a cărui denumire ştiinţifică e vinca minor), înalte părţi cunoscut ca brebenoc sau brebenel, proprietăţile sedative, antispastice, vasodilatatoare şi depurative recomandă saschiul pentru tratarea cefaleei, insomniilor şi stărilor de ameţeală. „Partea aeriană a plantei conţine peste 50 de alcaloizi, cel mai cunoscut fiind vincamina, substanţă care normalizează tensiunea arterială şi reglează circulaţia sanguină la nivel cerebral, contribuind, astfel, la o mai bună oxigenare a creierului”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Infuzia şi tinctura de saschiu sunt eficiente şi în tratamentul bolii Alzheimer.
