Sarbatoarea de dincolo de SARBATOARE la TALMACEL. Ritualul pregatirilor… prin ochii fotografului

“În aventura, sau în miracolul, sau în mirarea de a fi în viață, dacă ai în tine cântec, cântă chiar viața!”, spunea candva, Nichita… poate ca uneori, am l-am putea parafraza spunand asa:  daca ai in tine arta, nasti frumosul…

De Sf Ion, asa cum de altfel, se stie, în fiece an are loc o noua editie a traditionalei sarbatori a Udatului Ionilor, la TALMACEL. Momente magice care ne pun la incercare emotiile si virtutile privirilor si ale aparatelor foto, incat sa suprindem, pe cat se poate, sarbatoarea in frumosul ei unic si numa’ bun de redesteptat romanismul adanc, in inima, undeva…

Ei bine, dincolo de fastul praznicului, dainuie arta si vibratia aceea unica, de nespus in cuvinte, daruirea cu care talmacenii isi pregatesc toate cele, isi impodobesc caii si boii, isi pun la cale costumele si fiece secventa a sarbatorii, fiece detaliu e rostuit cu migala si drag, acel drag care vine de ieri si umple inima pentru maine…

Si iata, avem bucuria de a ne impartasi, dincolo de sarbatoarea propriu-zisa, din ritualul minuntios si plin de adanci intelesuri al acesteia, din ceea ce presupun pregatirile acestei minuni transilvane, din satul sibian. Pentru ca bunul si inspiratul nostru prieten Louis Guermond a fost “in linia I”.  

“Vedeți, în știință, căutarea principiilor este un lucru fundamental. O știință se dezagregă dacă nu ține legătura cu propozițiile sale prime. Așa este și cu un neam, cu un popor, iar principiile noastre merg adânc în preistorie. Folclorul este vârful aisbergului care s-a păstrat la lumina zilei și cred că acesta este motivul pentru care simțim noi puterea folclorului, atunci când il facem, bineînțeles, cu tot arsenalul lui hermeneutic. Intrăm în comunicare cu niște filoane de viață care merg până la originile noastre.” (Ioan Sorin Apan)

Tot regretatul profesor era de parere ca, al drept vorbind, “in viziunea noastră colinda (si obiceiurile, in genere) nu este muzică corală religioasă, şi nu se execută frontal în faţa unui public căruia să-i încânte urechea, ci este un eveniment social complex şi profund interactiv ce conţine prin participaţie atât colindătorii cât şi gazdele la casa acestora, satul, cosmosul şi pe Dumnezeu Însuşi. Ceremonialul colindei repune lumea în ordinea principală, reinstalând timpurile Originare, curăţând lumea şi făcând viaţa mai suportabilă; sigur că nu erau excluşi nici afonii de la bucuria colindei, întrucât conta îndeplinirea ritului de alungare a demonilor cât şi a funcţiilor matrimonială şi funerară”.

Pana una-alta, insa, priviti… si luati cu voi, in suflet, povestea… e inca vie, Doamne-ajuta!

 

  

Sursa foto: Louis Guermond

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: