Amnaș, mai demult Amlaș, (în dialectul săsesc Hamlesch, Hamleš, în germană Hamlesch, Omlesch, în maghiară Omlás) este un sat în județul Sibiu. Cum ar spune vechii cronicari, un satu vechiu, cu oameni gospodari, cu radacini care, de le cati, abia incolo, pe la 1309 le gasesti, cand intr-un document oficial de vorbea de “Omlas”.
Acum, apartine administrativ de orașul Săliște.
Un sat mic, dar cu vestigii care nu ncap in fotografii de inalte ce sunt, ca sa ii fie mai usor Domnului sa le vada si sa auda de oamenii din partea locului, asa spun unii… Si-I liniste, atat liniste ca de nu mai incape in sat se urca sus, in naltul turnului si pe zidurile cele vechi, sa nu se raneasca cei de-or fost de ce-i acuma.
Ca ce s-a ales de sat? Doar linistea lunga si amintirile si doar cateva familii. Azi pare prea departe de ieri si istoria locului parca nu ami imbie pe nimeni, cu toate ca…
Localizarea şi întinderea feudei Amnaşului (Amlaş, Omlás) în evul mediu
În evul mediu feuda Amnașului, cunoscută în istoriografie mai ales sub denumirea „Amlaș”, cuprindea Săliștea, Sibielul, Tilișca și Cacova Sibiului, precum și cătunul Galeș, și era acordată în mod tradițional de regele Ungariei domnilor de peste munți (munteni) care se puneau sub protecția sa, ca loc de refugiu și sursă de venit, alături de Țara Făgărașului.
Dem de luat in seama e ca intre 1320 și 1420, relațiile etnice din domeniul extins al Amnașului s-au schimbat radical. Dintre cele 4 sate inițial săsești, numai Amnașul și-a păstrat acest caracter, în timp ce Orlatul, Săcelul și Aciliul au devenit românești.
Potrivit istoricilor, in anul 1472, după intrarea Țării Românești în sfera de influență otomană, Amnașul a încetat să mai fie centru feudal și a fost inclus împreună cu domeniul său în Scaunul Săsesc al Sibiului.
La 1509 Amnașul se mentine atestat ca reședință a celor șapte sate din domeniul feudal inițial („pertinentia septem sedium Omlas”), iar cu timpul sediul celor șapte sate s-a mutat la Săliște (Magna villa, Großdorf), unde este și în prezent.
Nu-i a uitare nici aceea ca prinpartea locului au fost descoperite mai multe vestigii romane, între care o “villa”, precum şi marturii datand din Evul Mediu (un vârf de săgeată, un pinten de fier placat cu argint, precum şi un tezaur mixt ce conţinea, într-o oală, monede de argint şi bijuterii în greutate de peste 500 g ).
Acum, insa, daca treci pe aici, satul iti pare amortit (azi, numarul locuitorilor nu mai atinge nici macar 400). Nu plictisit… Ca un mosul care zace cu cana de ceai pe masuta, cu lumanarea aprinsa, dar tii, ce i-ar mai mere gura sa povesteasca ce si cum daca ar avea cui, san u ia cu el dincolo toate cate le stie.
Asa ca, daca vi se face drum prin partea locului, la Amnas, satul sasesc din pantecele Marginimii, raspundeti chemarii si cercetati-l.
Unul dintre fiii satului cu care se mandresc cel mai mult localnicii a fost Michael Klein (1959-1993): fotbalist acre a facut cinste“generaţiei de aur”. Klein a avut 90 de prezenţe în echipa naţională a României, dar din nefericire, a dispărut premature. A jucat fotbal de performanţă la Corvinul Hunedoara, la, Dinamo Bucureşti şi Bayer Uerdingen.”
www.dandinescu.ro, mnicolle.blogspot.ro