Se toarce POVESTE și ȘEZĂTOARE… AVRIGUL n-are stâmpărare!

Foaie verde măr pătul,
Numa’ una nu-i destul.
Să descurce cusătura
Ori să zâcă strigătura.
Da’ o dat Dumnezău Mare,
Să viu și io-n în șezătoare.
Furca mi s-o rupt asară
Cânepa o pui la vară.
Mi-o făcut bădița fus,
Nuș’ di ce nu l-o adus.


„Dacă n-ar fi fost satele noastre să nască atâta frumos și în lucru și în poveste și în obiceiuri și în sufletele oamenilor cred că neamul nostru s-ar fi stins de… urât. Iată că satele noastre ne-au lăsat moștenire comori nescrise, nespuse și necântărite însă neprețuite pe care încercăm să le prețuim și să le dăruim celor care binevoiesc să le primească. Șezătorile, una din frumoasele moșteniri, aduc împreună lucrul măiestrit, cântecul vechi și hazul strigăturilor, aduc povețe și rețete, practici și tehnici, modele și îmbinări de culoare. 
Mâinile cunosc și tastele calculatorului, dar și asprimea firului de cânepă, și touchscreen-ul și gingășia firului de mătase, iar poveștile se scriu în fire, în cuvinte, în prăjituri. Serile de șezători sunt magice fiindcă aici vin tăcute și curioase pe la ferestre și măiestrele și sânzienele și se încălzește sufletul între oameni frumoși și buni”,
ne încredințează DOAMNA serilor de poveste, Maria Grancea, bibliotecara din Avrig.

Aici, serile de joi se torc ca altădată, în lumina tradițieiși meșteșugului, cu fir dalb de hărnicie și bucurie, cu lecții de viață, povești și mai ales cu dorința nestinsă de a păstra viu acest tezaur: ȘEZĂTOAREA.

Cu siguranță, dacă inițiativa de aur a doamnei Maria Grancea s-ar multiplica în cât mai multe locuri din țara asta, poate că o țâr‘ am fi mai buni, mai trudnici și mai aplecați către bunele învățături…

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: