ȘEZĂTOARE cu pricesne și oaspeți…Un TÂNĂR venit tocmai de la LONDRA a poposit la șezătoarea din Biblioteca AVRIGULUI

Vai de mine că n-am fus!
Nici furca un’e mi-am pus.
Rășchitoru’ mi-i strâcat
Și ciubăru’ mi-i crăpat.
Da’ măi e până la vară
Și-oi găta de-o pânză rară
Vreme am de povestit
Până-i pânza de albit.
„Chiar dacă strigătura e oarecum a batjocură, mâinile și fusul și acele au înșirat cuminți fire frumos rânduite,

iar poveștile au fost după sufletele oamenilor care le-au spus: frumoase și vesele, cuminți și poznașe în același timp. Și pentru că este vremea postului s-a dat cerului tribut de pricesne vechi, cântate după o carte care numără peste un secol de când a fost tipărită. Ne-am amintit de oameni din alte vremuri căutând prin fotografii foarte vechi chipuri cunoscute. Ne-am bucurat de un oaspete întors pentru puțin timp tocmai de la Londra– Bogdan- și am trimis prin el, românilor noștri stabiliți în UK, un crâmpei de șezătoare și o provocare: să se strângă și ei acolo în șezători pentru a-și pune împreună poveștile și dorurile și îndemânarea”.

Încă o poveste- pe cât de frumoasă, pe atât de adevărată și… atât de aproape de noi, la Avrig. Și ne-o spune cu tâlc și har inima șezătorii, ursitoarea acestei pitorești și… hrănitoare tradiții- doamna Maria Grancea.
Până una-alta, însă, oată cu primăvara, ne dă întâlnire la lucru și bună voie, joia viitoare, pentru o altă binecuvântată șezătoare…
„Pus-ai lele ceva-n strat?
Ba! că nu-i de semănat!
N-ai pus Lele-n grădiniță?
Ba! C-am treabă pe uliță!”

 

 

sursa foto: Maria Grancea