Orasul (vechea comuna) Saliste, atestat documentar la 1380, este cunoscut din trecut ca Magna Villa Valachicallis – marea comunitate (sat) al romanilor. Un reper vital în istoria si dezvoltarea acestui loc îl regasim la 1616, când aici se înfiinteaza prima scoala.
Din acel moment, Săliştea avea să se consacre drept capitală spirituală a Mărginimii Sibiului, cu un rol major în conturarea identităţii naţionale.
De luat în seamă, ciobanii transhumanzi- aceşti „magnaţi ai oilor” (George Călinescu), au reuşit să strângă cu chibzuinţă şi trudă valori şi bani, ceea ce le-a permis acestor români, mândri de originile şi tradiţia lor, să îşi trimită copiii la şcoală şi chiar la studii mai importante. Aşa se face că Săliştea a dat cel puţin 9 academicieni şi 50 de profesori universitari, că doar e „satul cu ţărani cu biblioteci”.
La sfârşit de veac al 19-lea, Gh. Pittiş publică cele dintâi consideraţii despre ISPASUL la Sibiel, obicei practicat de comunitate asemănător Drăgaicei de peste munţi.
Apoi, la început de secol 20, îl găsim pe Lucian Blaga la Sibiel, ca invitat al academicianului Andrei Oţetea (istoric, absolvent al studiilor universitare de la Sorbona).
Costumul naţional de Sălişte- element de identitate naţională
Un aspect emblematic pentru Sălişte se regăseşte în atelierele de costume populare. Practic, prin arta şi trudnicia meşterilor, costumul tradiţional de Sălişte a căpătat valenţe de costum naţional, element de identitate cu variante din Dobrogea până la Bistriţa sau din Bucovina până în Oltenia.
Picu Pătruţ, ultimul mare miniaturist al Europei
Un alt mare nume al Săliştei este Picu Pătruţ, un ţăran artist care a uimit continentul cu creaţiile sale. Aprinzătorul de candele din sat a ajuns mare poet popular şi pictor miniaturist „alcătuit din acelaşi aluat cu Dante sau Bocaccio”, după cum însuşi Zoe Dumitrescu Buşulenga îl aprecia.
„Icoana” Mărginimii
Cât despre Sibiel, sat component al Săliştei (un Sibiu mai mic), s-ar putea spune, fără greşeală că e … icoana Mărginimii. Aşa cum aflăm de la prof univ Ilie Moise (membru al Academiei Române), Sibielul are una din cele mai frumoase şi interesante biserici de zid din Ardeal, datând de pe la 1760, dar şi o zestre culturală impresionantă, cultivată şi promovată prin dăruirea preotului Zosim Oancea.
Un stâlp al comunităţii
Zosim Oancea a fost nu doar preot în sat (de prin 1964), dovedindu-se şi un mare om de spirit, de numele său legându-se, în ultimele decenii, prosperitatea şi celebritatea Sibielului- primul sat turistic românesc. Preot cu har şi conştiinţă, Zosim Oancea a reuşit în scurt timp să facă aici muzeul etnografic al satului, şi, apoi, cel mai mare muzeu de icoane pe sticlă din lumea rurală românească şi poate chiar din Europa, cu o zestre de peste 700 de icoane.
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
