Sibiul din INIMA MEA

Am dat Ploiestiul pe Sibiu. In urma cu ani buni, Sibiul imi devenea casa si familie. Veneam pe taramul legendelor batranului Hermann si al bisericilor fortificate din citadela ctitorita de Mihai Viteazul (*care mai pastreaza din istoria lui o statuie a marelui domnitor realizata abia cum cativa ani si o biserica de la 1639, ctitorita de Matei Basarab, si unde cand vorbesti despre trecut sau istorie, lumea intoarce capul, grabiti, cu totii, spre mall). Veneam intr-un Sibiu despre care nu stiam, recunosc, decat putin despre Baronul Brukenthal si despre zidurile fortificatiilor de odinioara. Pentru ca acolo, in Regat, istoria, cultura de aici nu e cunoscuta sau… nu s-a vrut a fi cunoscuta.

Ceas de ceas, zi de zi, din prima clipa am inceput sa cunosc Sibiul. Cu setea copilului care descopera bucuria primului Abecedar.  Am cunoscut locuri, oamnei, istorii. Am facut interviuri, am batut la porti, am vizitat tot ceea ce se putea vizita si am invatat sa port ia cu mandrie si cocarda tricolora in piept. Ceas de ceas, zi de zi, am invatat sa spun “ceas” in loc de “ora”, “tri” in loc de “trei”, “servus”, “pita” nu “paine”, “ora doi”… am luat cultura drept hrana si teatrul drept cuminecatura, iar sute, mii de cititori, vecini, si sibieni pur si simplu sunt cei cu care am legat prietenii trainice. Asa am devenit si ma simt un om bogat. Am descoperit si invatat sentimente necunoscute pana acum- acelea care deschid porti la propriu, din inima si harul unor oameni pe care nu ai cum sa nu ii pui in “cartea de imobil” a sufletului: artisti si mesteri populari, muzeografi, artisti, sateni, directori de institutii, oameni care iti deschid usa cu zambetul pe buze pentru ati spune povestile lor si ale bunicilor lor, oameni pastratori de traditii cum n-ai crede ca mai sunt azi printre noi…

Am invatat sa dau binete tuturor vecinilor si celor ce ii intalnesc la intamplare pe strada si m-am bucurat vazand duminica si la sarbatori oameni de toate varstele imbracati in strai popular. M-am bucurat sa imi umplu inima cu sinceritatea celor din jur, si admir spiritul civic sibienilor gata oricand sa lupte pentru o cauza nobila si sa-ti sara in ajutor dezinteresat in orice clipa. Am descoperit tineri si batrani care tin la traditii ca la fii lor, care se bucura sa mearga cu colindul ca-n vremuri vechi si care oricand gasesc un bun prilej sa-ti povesteasca despre Sibiul de altadata si de-acum de parc-ar povesti despre propria familie.

Totul a fost puternic, profund, fara limite. Am mers prin sate, prin muzee, in biserici… am ajuns acum sa raspund, cand is intrebata de unde sunt “din Sibiu”. Si nu pentru ca as fi uitat unde m-am nascut, ci pentru ca Sibiul e in inima mea. ACASA din slujba mea, din viata pe care mi-a dat-o aceasta gura de rai de pe taramul fain strabatut de Cibin.

De ani buni, am inceput sa ma conving ca aici si numai aici profesia mea isi implineste toate visele. Aici, la Sibiu, in toata vremea ai ce scrie, aici, in tot locul descoperi ceva de care trebuie sa afle lumea- un mester, o istorie, un monument, un festival, un eveniment, un sat… aici tot timpul se intampla ceva frumos si bun, aici oriunde mergi inveti cate ceva.

Si asa, cu neodihna, dar prin cumintenia si daruirea oamenilor locului, Sibiul s-a asezat in inima mea. Pentru totdeauna.

… Si imi doresc (si ii doresc!) ca el, SIBIUL, cu toata splendoarea istoriei, culturii si celor ce ii apartin sa se aseze asemenea in inima oricui ii trece pragul.

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: