O lună numai până la unul dintre spectacolele-eveniment ale noii ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu: AVARUL de Molière. Asta aduce Franța în dar sibienilor (și nu numai…) iubitori de teatru: una din capodoperele teatrului francez și mondial, jucat chiar în limba franceză (cu traducere în limbile română și engleză). Un EVENIMENT care, firește, nu poate decât să contribuie la amplitudinea aurei grandiosului festival sibian.
Pe cât de ciudat ar părea, e ca și cum l-aș fi descoperit pe Molière când am recitit „Avarul”. Proza lui minunată și ferocitatea comică m-au impresionat, într-o piesă de teatru care, chiar dacă nu se îndepărtează prea mult de farsă, reușește să facă amarul dintr-o relație și asprimea problemelor să fie și mai apăsătoare. Centrul piesei este lăcomia, de fapt reținerea, abținerea. Problema nu este lipsa de bani, ci absența circulației monetare. Funcția banilor este de a achita, iar în acest caz și-au pierdut această funcție. Se pare că banii au devenit motiv de adorație distructivă. Totul poate fi sacrificat pentru bani, de vreme ce nimic altceva nu mai contează, nu mai există valoare și nici preț… decât în cazul banilor, desigur. În această viziune morală, există o singură imperativă, absolută bineînțeles: fără miros, invizibili, banii trebuie să producă și mai mulți bani. Fără profit pentru nimeni, în afară de Avar, ale cărui bunuri se măsoară tocmai în bani, care nu au nici o funcție decât să-l facă pe acesta să îi râvnească. Astfel, în această prăpastie dintre acumularea masivă de bani, pe de-o parte, și lipsa – experimentată și îndurată – oricărui schimb monetar, pe de altă parte, se situează micro-societatea condusă de lăcomia care este perturbată și devine condusă de panică: banii trebuie găsiți cu orice preț, din vreme ce insuficiența fictivă a devenit singura realitate împărtășită. Se pare că nu ieșim niciodată din situația asta, fie că suntem stăpâni, fie servitori; totul se învârte în jurul banilor care au devenit o obsesie atât pentru tată, cât și pentru copiii săi. Cum era de așteptat, iubirea nu este cruțată. Fiecare pentru el însuși!
Regie scenică: Ludovic Lagarde
Scenariu: Marion Stoufflet
Scenografie: Antoine Vasseur
Lumini: Sébastien Michaud
Costume: Marie La Rocca, Gwendoline Bouget
Coafură şi machiaj: Cécile Kretschmar, Mityl Brimeur
Muzica: Pierre-Alexandre «Yuksek» Busson
Sunet: David Bichindaritz
Design interior: Eric Delpla
Coregrafie: Stéfany Ganachaud
Asistent regie: Céline Gaudier
Tehnician scenă: Jean-Luc Briand
Recuzită: Benoit Muzard
Cu: Laurent Poitrenaux, Christèle Tual, Julien Storini, Alexandre Pallu, Marion Barché, Tom Politano, Myrtille Bordier, Louise Dupuis
şi: Élie Chapus, Zacharie Jourdain, Élodie Leau, Antonin Totot, Gwenaëlle Vaudin, Charline Voinet
Cu participarea lui / With the participation of: Jean-Luc Briand
*Spectacol nerecomandat celor sub 12 ani.
O producţie: La Comédie de Reims–CDN.
AVARUL: 19 iunie, ora 20.00, TNRS.
