SUNT INCA VII!…Traditiile la SADU

Slobozâ-ne gazdă-n tindă

Că-i omătul până-n grindă

Şi-i o vreme viforoasă,

Slobozâ-ne gazdă-n casă!

Că de-om sta mai mult pe-afară

N-i afla la primăvară,

Când s-or lua troienile

Şi-or verzi poinile.

Mititei şi de-a-n picioare,

Prefăcuţi în tămâioare

Şi-n brânduşe vineţele

Să tot plângi gazdă pe ele!

Da’ de-i sire în lumină

Om cu inimă creştină,

Maica Domnului ţi-a coasă

Nouă şterguri de mătasă.

Să aşterni gazdă cu toate

Masa roadelor bogate,

Ca-i sara Crăciunului

Şi-n casa românului!

 

SADU. O bucata frumoasa de Marginime, unde pitorescul locului si traditia fac casa buna. Încă din vremuri de mult uitate, apropiindu-se sfârşitul de an, într-un peisaj magic cu specific de iarnă, în comuna Sadu, vatră românească aşezată nu departe de unde fala apelor transilvane străpunge catena Carpaţilor, se poate simţi de departe miros de fum de lemn de fag şi se pot zări gopsodării impodobite şi pictate ici colo cu luminiţe frumoase, cum stă bine oricărei aşezări cu oameni vrednici, în preajma sărbătorilor de iarnă.

An de an, apropierea acestor sărbători erau și creează încă momente de bucurii și mulțumiri trăite de întreaga populație a comunei.

Bucuria manifestată cu ocazia apropierii sărbătorilor de iarnă cuprinde toată populația comunei.

Pe la ferestrele aburite de pâinea de casă şi cozonacii cu nucă proaspăt scoşi din cuptor se aude sunetul tutoiului care vesteşte cel mai important eveniment din această perioadă: obiceiul cetelor de juni din Sadu.

Din timp, cam pe la sfârșitul lunii noiembrie, junii se întrunesc să alcătuiască ceata.

Odată obștea întocmită, se procedeză la alegerea „Judelui”. Flăcăul în această postură trebuie să fie un June destoinic, serios și autoritar, pentru că de cuvântul său trebuie să asculte întreaga ceată, pe toată perioada sărbătorilor. Ca ajutor al „Judelui”, este ales „Vornicul”, iarăși, un fecior dezgețat și un bun organizator. Pe lângă jude și vornic mai sunt aleși pârgarul bătrân, cel mai vârstnic dintre junii cetei, precum și un ajutor numit sânde. Pentru diverse înștiințări ce interesează ceata, sunt numiți și doi pristavi care au asupra lor „tutoaie” (suflătoare din corn de vită) pentru mobilizări a cetei, care în fiecare seară se adună.

Dupa dat. alegerea junilor se face în ziua de sfântul Nicolae, zi în care feciorii se duc la PRIMĂRIE PENTRU APROBARE, iar după amiaza la preoţi pentru a cere binecuvântarea cuvenită şi pentru a-i cinsti după datină cu o feldără de mere, iar cu o duminică înainte de Crăciun feciorii ridică fetele, fiecare flăcău strigând fata cu care se va petrece de Crăciun la ceată.

Pentru aceasta, din timp, el, în înțelegere cu prietena lui, se prezintă familiei ei, solicitând învoirea părinților. Momentul acesta este deosebit de important pentru june, fapt ce îl determină să se prezinte într-o ținută demnă, serioasă și într-un cadru sărbătoresc, cinstind părinții fetei cu un litru de vin. Părinții, prețuind comportamentul junelui, precum și pentru gestul lui frumos, se învoiesc la cererea lui, gândindu-se foarte serios la viitorul tinerilor.

În ajunul Crăciunului, în alai de cântec doinit, cele două cete merg în pădure pentru a aduce fagul in sat. cum spun batranii, la pădure se merge cu tractorul, iar fagul ales, cu sprijinul pădurarului, trebuie să fie foarte mare. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi sau cu tractorul; Junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. La fiecare răscruce de drumuri, țapinele feciorilor sunt așezate în stea, iar aceștia întind sârba în jurul lor. În acest timp, crâșmarii (aleși din rândul cetei), se plimbă printre mulțime, cu damigeana frumos împodobită, având grijă ca fiecare dintre cei prezenți să guste din rachiul Junilor. Lemnul este plimbat prin sat, aceasta fiind mândria sădenilor și mai ales a Junilor, mărimea fagului exprimând puterea tinerilor și hărnicia lor. Odată ajunși în centrul comunei, întreaga mulțime este întâmpinată de mesajul primarului, colindul Junilor și de vinul fiert pus la dispoziție de primărie. Petrecerea continuă timp de câteva ore, după care Junii pleacă la colindat. Primele gazde la care poposesc sunt casele primarului, ale preoților satului, apoi fiecare localnic care deschide larg porțile Junilor.

Prima zi de Crăciun este zi de odihnă și pregatire pentru manifestările și mesele festive care urmează.

Asa cum aflam de la localnici, a doua zi de Crăciun, îmbrăcați în straie populare, feciorii și fetele, însoțiți de muzicanți cântând ”Vis-a-vis de mine este” poposesc la cele două Biserici, unde colindă. după terminarea slubei religioase Ceata de juni, iși etalează costumele, dar și priceperea printr-un program de jocuri, în fața celor două Biserici și mai apoi în centru, după care se deplasează la casa primarului, căruia îi vor oferi o ”veadră” cu vin, și îl vor colinda, iar la randul sau primarul intoarce „veadra de vin” baietilor cetei.

A treia zi de Crăciun, Ceata de juni va prezenta din nou un program de jocuri, la sfârșitul slujbei religioase, iar în ziua următoare Junii din întreaga Mărginime a Sibiului își dau întâlnire la Săliște- dupa traditie, unde își vor prezenta fiecare portul specific zonei lor, dar și jocurile si obiceiurile, cu particularitățile locale.

 

Din repertoriul de colinde al junilor comunei Sadu:

COLINDA GAZDEI

Să roagă, să roagă ho jupâne gazdă tot de dumneatale pentru cinstea tale ho jupâne gazdă

Pentru cinstea tale, Negri vânătorii ho jupâne gazdă

Negrii vânătorii, De tot de sălașu 

De tot de sălașu braniștile tale 

Braniștile tale că și-o d-auzi tu 

Că și-o d-auzi tu, si și-o dobrici tu

Si și-o dobrici tu, c-ai vânat cam multu 

C-ai vânat cam multu, multu și măruntu 

Multu și măruntu, vânat de ce-mi este? 

Vânat de ce-mi este? Hoi este mi-țî este 

Hoi este mi-țî este de troian de ciută 

De troian de ciută, cârma cine-o poartă 

Cârma cine-o poartă? Hoi, poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă, mi-țî poartă, cel mult coprioru

Cel mult coprioru, cel mustră fi oru(l) 

Cel mustră fi oru(l), cel cu două coarne 

Cel cu două coarne și cu nouă rază 

Și cu nouă rază, la vârfșor de coarne 

La vârfșor de coarne, hoi poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă mi-țî poartă, leagăn de mătasă

Leagăn de mătasă, sus la capu(l) lui 

Sus la capu(l) lui, la creștetutu(l) lui 

La creștetu(l) lui, de-a direapta lui 

De-a direapta lui, hoi poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă mi-țî poartă, cea cunună sfântă 

Cea cunună sfântă, jos la glezna lui

Jos la glezna lui, la chișița lui

La chișița lui, hoi poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă mi-țî poartă, spadă ferecată

Spadă ferecată, hoi poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă mi-țî poartă, pătruș paharele

Pătruș paharele, lucii de d-argintu

Lucii de d-argintu, hoi poartă mi-țî poartă 

Hoi poartă mi-țî poartă, leagăn de mătasă 

Leagăn de mătasă, cui i se cuvine?

Cui i se cuvine? Că țî să cuvine 

Că țî să cuvine, casa dumitale

Casa dumitale, pentru cinstea tale 

Pentru cinstea tale, cea cunună sfântă 

Cea cunună sfântă, cui i să cuvine 

Cui i să cuvine, că țî să cuvine

Pe capu(l) dumitale, pentru cinstea tale

Pentru cinstea tale, pătruși paharele 

Pătruși paharele luci de d-argintu

Lucii de d-argintu, cui i se cuvine ? 

Cui i se cuvine, că țî să cuvine „ „ „

Că țî să cuvine –n mâna dumitale „ „ „

În mâna dumitale, pentru cinstea tale „ „ „

Ca să-nchini cu cei măi bătrâni!!! (vorbit), urează gazdei conducătorul cetei de colindători.

 

COLINDA SFINŢILOR

Să-ntreabă, să-ntreabă Sfînţî pe Dumnăzău, dragi sfi nţiţi, dragi miiţî

Sfi nţi pe Dumnezău din ce s-o făcutu,

Din ce s-o făcutu vinu și grâuru

Vinu și grâuru și al trâilea miru,

Și-al trâilea miru, dară sfi nţi sfi nţîţii

Dară sfi nţi sfi nţîţii, ce mă ispitiţî,

Ce mă ispitiţî, că voi bine știţî

că voi bine știţî, bine ca și mine,

Bine ca și mine, măi bine ca mine,

Mai bine ca mine, că noi ne-am suitu,

Că noi ne-am suitu, sus pe Rusalimu,

Sus pe Rusalimu, ca noi să vedemu,

Ca noi să vedemu, grânele de-s bune,

Grânele de-s bune, oarzăle de-s coapte,

Oarzăle de-s coapte, livezile de-s verzî,

Livezile de-s verzî, viţa de-i roditu,

Viţa de-i roditu, și noi ne-am dumblatu,

Și noi ne-am dumblatu și ne-am docălitu,

Și ne-am docălitu, pân-am nimeritu,

Până-am nimeritu, la lină fântână,

La lină fântână, cea cu apă bună,

Cea cu apă bună, dumbra-i și mai bună,

Dumbra-i și mai bună, apă ne-am băutu

Apă ne-am băutu, umbra-am hodinitu,

Umbra-am hodinitu, păn-am adurmitu,

Pân-am adurmitu, dacă-adurmitu,

Daca-am adurmitu, cești câni de păgânii,

Cești câni de păgânii ei ne-au tot pânditu,

Ei ne-au tot pânditu, la noi au venitu,

La noi au venitu, voi toţi aţi scăpatu,

Voi toţi aţi scăpatu, ei m-o apucatu,

Ei m-o apucatu, pe mine m-o dusu,

Pe mine m-o dusu, curte de Pilatu,

Curte de Pilatu, și m-o judecatu,

Și m-o judecatu, și m-o răstignitu,

Și m-o răstignitu, cruce de măr dulce,

Cruce de măr dulce, cuie d-oţălu,

Cuie d-oţălu, clovoază de feru,

Clovoază de feru, unele băteară,

Unele băteară, și-ncă le scoteară,

Și-ncă le scoteară, sângele curgeară,

Sângele curgeară, une jos picară,

Une jos picară, viţa rodi iară,

Viţa rodi iară, și ni-l încingeară,

Și ni-l încingeară, cu brâu de măceșu,

Cu brâu de măceșu, d-une-l încingeară,

D-une-l încingeară, carnea culegeară,

Carnea culegeară, d-une jos picară,

D-une jos picară, grâu înspicară,

Grâu înspicară, și-n cap îi puneară,

Și-n cap îi puneară, cunună de spinu,

Cunună de spinu, pui de mărăcinu,

Pui de mărăcinu, une o puneară,

Une o puneară, și-ncă o luară,

Și-ncă o luară, sudori îi curgeară,

Sudori îi curgeară, une jos cădeară,

Une jos cădeară, miruri se făceară…

Miruri se făceară, și-așa s-o făcutu,

Și-așa s-o făcutu, vinu și grâuru,

Vinu și grâuru, și-al trâilea miru.

 

PE SU(B) DEAL, PE SU(B) PĂDURE – se cântă la plecarea în pădure după fag

1. Pe su deal, pe su pădure bis

Trece-o nevăstuță-n lume

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

2. Nevăstuța-i din Banatu bis

Fugită de la bărbatu

Cu-n prunc mic nebotezatu

3.Ea mergea pruncu(l) plângea bis

Maică-sa din grai grăia

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

4. Taci pruncule nu mai plânge bis

C-aicea-i pădurea deasă

Și ne-aud hoții din casă

5. C-aicea-i pădurea rară bis

Și ne-aud hoții de-afară

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

6. C-aicea-i pădurea mare bis

Și ne iasă hoții-n cale

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

7. Vorba bin-n-o isprăvea bis

Hoții-n cale le ieșea

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

8. Tu muiere, tu nevastă bis

Lasă pruncu(l) jos din brață

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

9. Lasă-ți prunca pe pământ bis

Și hai cu noi la hoțîtu

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

10. Io pruncu nu l-oi lăsa bis

Că-i prunc din inima mea

Și mă bate precista

11. Că-i prunc din sângele meu bis

Și mă bate Dumnezău

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

12. Să-i tăiem un cărpinel bis

Să-i facem un legănel

Ziua, noaptea să stea-n el

13. Dar cine-l va mai scălda bis

Ploile cân(d) or cădea

Lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai, lai

Ține gazdă masa-ntinsă

și lumina-n geam aprinsă

Că-i vremea umblatului

Peste vatra satului.

Pe potecă de mătasă,

Dintr-o casă-n alta casă

Să ne-adune bun cu bun

Sfânta sară de Crăciun,

Că-i mai sfântă decât toate

LA MULȚI ANI cu sănătate!

 

 

sursa foto: Sadu.ro

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: