Târgul Olarilor- la vârsta deplinei maturități. Ce aflăm de la Olga Popa, muzeograf în cadrul Muzeului ASTRA?

1ooo

 

Olga Popa, muzeograf în cadrul Muzeului ASTRA, gânduri printer rânduri depre lengendarul Târg al Olarilor, în plină desfășurare acum, la Sibiu:

„Cetatea medievală a Sibiului, rămasă intactă după Războaiele Mondiale şi neatinsă de regimul comunist, păstrează încă spiritul şi atmosfera secolelor de mult apuse. Astăzi, oraşul este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate oraşe istorice din România şi Europa.

România se bucură de reputaţia de a fi conservat,– pe plan european –, tehnica şi arta olăritului tradiţional. Târgul Olarilor, târgul ceramicii tradiționale dar și moderne, organizat anual la Sibiu, este la vârsta deplinei maturităţi. Anul acesta, ca de fiecare dată de peste cinci decenii , evenimentul se desfãşoară „la timpul lui”, întotdeauna în prima sâmbătă şi duminică a lui septembrie. Organizat şi anul acesta de către Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale “Cindrelul- Junii” Sibiu în parteneriat cu Complexul Naţional Muzeal ASTRA, târgul doreşte să promoveze calitatea superioară a producţiilor ceramice de inspiraţie tradiţională, precum şi pe ucenicii olari din noua generaţie, demonstrând că este o manifestare autentică de etalare a talentului, a respectului pentru tradiţie, a încurajării spiritului artistic creator al noilor generaţii.

Sibienii se mândresc cu Târgul Olarilor tocmai pentru că ideea organizării acestui gen de târg nu este de dată recentă. Secole de-a rândul s-au oferit spre vânzare la Sibiu, ca şi în alte oraşe din ţară, în zilele de târg, obiecte de olărie.

 

Deschis iubitorilor de artă populară tradiţională încă de la primele ore ale dimineţii, târgul anual al olarilor prezintă evoluția și preocupările de la an la an ale meșterilor olari și ceramiști, noutățile și caracteristicile celor mai reprezentative centre de olarit din România și Republica Moldova: Horezu, Vlădeşti, (Vâlcea), Oboga, Româna, Vădastra și Slatina (Olt), Săcel, Vama, Baia Mare ( Maramureş), Rădăuţi (Suceava), Obârşa (Hunedoara), Corund și Miercurea Ciuc (Harghita), Sfântu Gheorghe (Covasna), Vadu Crișului și Leheceni (Bihor), Botoșani, Târnăvița (Arad), Timiș, Mehedinți, Teleorman, Braniștea (Galați), Curtea de Argeș (Argeș). Sunt olari care păstrează meşteşugul adevărat (aşa cum l-au primit odată cu învârtitul roţii de la strămoşii lor) iar în același timp au fost acceptați, în același spațiu al târgului, meșteri ceramiști care îmbină meșteșugul cu modernitatea.

Ceramica populară este definită drept „cea mai veche întrebuinţare, pe deplin conştientă şi calculată, pe care omul a dat-o unei transformări chimice”. Prelucrarea ceramicii, pentru a obţine instrumentarul de uz gospodăresc sau obiectele de decor, a fost pe teritoriul României, încă din neolitic, cea dintâi şi cea mai importantă „industrie casnică”.

Olăritul, meşteşug de tradiţie milenară, a fost şi continuă să fie în anumite localităţi din România o activitate prosperă pentru o parte dintre meşterii locali. Din vremuri îndepărtate, olarii s-au recrutat din rândul agricultorilor care învăţau să modeleze vase doar ca activitate complementară. Treptat, în arta olăritului s-au specializat cei mai talentaţi locuitori ai satelor, ei reuşind să se impună prin meşteşugul pe care l-au preluat în familie de la parinţii şi bunicii lor.

Olarii îşi pot valorifica în cadrul târgului cele mai autentice lucrări, trezind astfel interesul orăşeanului pentru arta populară, acesta intrând în contact cu atmosfera târgurilor breslaşilor de odinioară. Târgurile tradiţionale din trecut se deosebesc, în anumite privinţe, de cele de astăzi: prin spontaneitatea lor, prin predominarea vaselor de larg consum şi prin faptul că mulţimea cumpărătorilor formau „juriul”, bazându-se pe experienţa proprie şi pe puterea de înţelegere a artei populare.

Vasele de larg consum, după cum trădează şi numele lor, trebuiau să fie bune şi uşor de folosit, să absoarbă apa, să fie stabile şi să corespundă pretenţiilor igienice, dar pe lângă aceste însuşiri funcţionale trebuiau să placă ochiului şi să încânte sufletul.

Acum asistăm la un fenomen de marketizare a tradiţiilor, care este universal şi care reprezintă o adaptare a meşteşugarilor la condiţiile actuale de piaţă.

Amatorii de artă autentică şi colecţionarii, sunt gata să caute în noianul de lut ars sub diferite chipuri, obiectele cele mai migălos lucrate, motivele mai puţin cunoscute, culorile naturale, liniile măiestrit pictate, în sfârşit, unicatele ce le-ar prinde bine într-o colecţie ca a lor. Cei care au admirat şi cumpărat piesele unicat ale olarilor de renume au învăţat că poţi descifra istoria unei comunităţi din însemnele inscripţionate pe vas.

Târgul a devenit în scurt timp o tradiţie. Timp de 2 zile, Piaţa Mare a Sibiului e gazdă bună pentru olari cu renume din vetre vechi din ţară Astfel, ea revine la funcţia sa primară, cea de târg. Olarii îşi întind marfa şi sunt gata să le explice muşteriilor cum se plămădeşte lutul şi prin ce miracol ies din mâinile lor oale, ulcioare şi farfurii atât de mândre.

Mărturiile olarilor, dar şi ale celor care vor participa la acest eveniment, vor evidenţia şi conferi pe deplin importanță acestei manifestări pe multiple planuri: istoric, social, tradiţional, comercial, profesional, psihologic”.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: