La Sibiu, dacă îi răspunzi cuiva “ok” sau “e ok” la întrebări clasice precum “ce mai faci”, “ți-e bine?”, “ți-a trecut boala?”, toți se vor uita la tine lung. Pe bună dreptate. Dacă tu, la rândul tău vei pune aceleași întrebări, ți se va răspunde neaoș: “îi bine/fain de tăt”, “mulțam fain”. Doar suntem la… Sighii! Acel “ok” rostit scurt, printre dinți, deloc generos, nu-ți va zgâria auzul. Și nimeni, dacă, Doamne ferește îi e rău, nu va spune nici tăiat “nașpa”. Nici nu cunosc sibienii cuvântul ăsta de argou, fandosit și preluat, ba chiar promovat în limbajul “Miticilor” din “Regat”. La Sibiu, încă- Doamne, mulțam, graiul “unge urechea cu miere care să nu strice auzul și să nu bolească mintea”, cum spun bătrânii. La Sibiu încă nu s-a facut zob vorbirea și nici mintea n-a luat-o pe căi trufașe și nici pe acelea deteriorate, gângave, “englezite” sau corupte, influențate să imite ca papagalul limbajul interlopilor și al celor fără căpătâi. La Sibiu și… în părțile Ardealului, încă mai e viu graiul cu bătrânești povești, cu influențe vădite ale sașilor și secuilor, care însă îi conferă “plus-valoare”, plus-pitoresc”, fără nimic vulgar sau prostesc. Aici, localnicii încă nu au cazut și nu vor să cadă pradă vorbelor terfelite în noroi ale bucureștenilor și muntenilor, în general, obișnuiți să schimonosească sau să prescurteze fără rost cuvinte, ba să își învețe și pruncii cu proaste obiceiuri. Sibienii, mulți dintre ei încă buni conservatori (în cel mai nobil sens), preferă chiar să vorbească țesându-și exprimarea în arhaisme și regionalisme- ca etichete ale tradiției și chiar ale istoriei locale decât să se lase pradă unor “neologisme” și influențe de prost gust care nu fac decat să schimonească și să urâtească limba sfântă.
Sibienii raman credinciosi mostenirii lor si asta iti si da oricui o stare de bine. Iti fac, pe cinste, un dar cu fiece cuvant rostit, invitand pe oricine ii asculta sa respecte traditia si graiul stramosesc...
sursa foto: Sibiu Photography; Rosca Irina
