TIGLARIA de la APOS- O LECTIE despre munca, viata si… sat!

“Sesizand pericolul de disparitie la care sunt supuse invelitorile istorice din Transilvania, sub amenintarea produselor industriale, Asociatia Monumentum demareaza la inceputul anului 2013 construirea unei tiglarii traditionale la Apos in judetul Sibiu.

Cele 14 tipuri diferite de forme ale tiglelor istorice transilvanene aflate in colectia asociatiei vor primi o noua viata la inceputul lui iunie 2015 cand tiglaria va incepe sa produca. Prin reintroducerea invelitorilor traditionale in peisajul satelor transilvanene se doreste revigorarea unui mestesug aflat pe cale de disparitie care nu poate fi transmis decat din generatie in generatie; secretul producerii tiglei manuale fiind extrem de greu de deslusit altfel. Asociatia Monumentum va dona tiglaria unui mester cunoscut din Batanii Mari, judetul Covasna, care va implica comunitatea din Apos in manufacturarea tiglelor.

Tiglaria, care va avea si un spatiu de expunere a colectiei de tigle istorice inscriptionate este amplasata strategic intr-un punct din care sa poata deservi Valea Hartibaciului si Valea Tranavelor, distanta de livrare fiind un factor care cantareste decisiv in costul final al achizitiei. Tigla confectionata manual este unul dintre putinele produse care poate intra in competitie cu preturile produselor industriale, imbatraneste frumos iar calitatea este net superioara tiglelor industriale.
Proiectul a fost realizat cu suportul Altetei Sale Regale, Printul de Wales, Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture, Global Heritage Fund si Asociatia Mioritics, precum si nenumaratilor iubitori ai patrimoniului si a comunitatii din Apos”.(asociatiamonumentum.ro)

Asa scrie Asociuatia Monumentum despre propriul proiect. Unul generos si ingenios deopotriva, care ne intoarce fata catre istorie si traditie catre SAT. Intiativa crearii acestui atelier e o lectie. Despre respectul *(necesar) fata de ceea ce ofera si trebuie sa ofere satul in splendoarea sa, cu tot cu mestesuguri si cu vointa oamenilor de a pastra ce e al lor, meserrile vechi, indemanarea si rosturile.

Tigla (acoperisul) era hotarul dintre pamant si cer, certificarea adapostului, a sigurantei si stabilitatii. Facerea ei nu-i doar mestesug, este arta. Caci ea tinea la adapost viata, ea era aripa care pazea de vitregii, care ocrotea toata suflarea. A da din nou viata unui loc in care tigla traditionala sa fie facuta, reconditionata, e un gest de respect, de recunoastere… de reinvatarea a vechilor tehnici si meserii.

Tot astfel ar trebui sa renasca ici-colo prin sate, tamplariile si fierariile vechi. Cu tot rostul lor.

 

sursa foto:asociatiamonumentum.ro