Toamna adie… muzica la Sibiu: Festivalul International Clara Haskil

Muzica, din nou in sarbatoare la Sibiu… din nou, momente sublime care san e confirme ca “meditatia muzicala e, poate, prototipul gandirii, in genere”, cum spunea Cioran…caci numai ea, muzica “da raspunsri definitive” sin e vorbeste despre absolut. Asadar, bucurati-va! Nu mai este mult pana la un nou eveniment de talie internationala, pe aripile muzicii…

Artişti recunoscuţi internaţional, precum pianistul german Alexander Schimpf, Cristian Budu – cel mai recent câştigător al prestigiosului Concurs Clara Haskil din Elveţia, violonistul Ștefan Tarara – încununat cu Premiul Concursului Internaţional George Enescu în 2014 sau Cvartetul Modigliani, descris drept „fabulos” de criticii de la The Seattle Times participă la cea de a II-a ediţie a Festivalului Internaţional Clara Haskil (FICH): 26 octombrie – 2 noiembrie 2015, în Sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu.

După o primă ediție primită cu entuziasm atât de iubitorii de muzică clasică, cât și de critici, primul proiect de talie internațională din România ce aduce un omagiu excepționalei pianiste de origine română Clara Haskil, Festivalul Internațional de Muzică Clasică Clara Haskil (FICH) revine la Sibiu, în intervalul 26 octombrie și 2 noiembrie, în Sala Thalia.

 

Potrivit www.ziarulmetropolis.ro, cea de a II-a ediție a Festivalului aduce în fața publicului artiști străini de primă mărime, precum și artiști români de talie internațională.

Printre numele sonore- la propriu si la figurat- care vor adduce muzica in inima melomanilor, se numara: Alexander Schimpf – pianist german, câștigătorul Concursului Internațional de Pian din Cleveland SUA, în 2011, cu o bogată carieră internațională, Cristian Budu – pianist român stabilit în Brazilia, laureatul Concursului Internațional Clara Haskil, ediția 2013, Mauro Lo Conte – pianist de origine italiană, născut în Elveția, unul dintre cele mai bine cotate nume ale scenei internaționale contemporane, Volodymyr Lavrynienko – talentatul pianist ucrainean, distins cu premiului publicului Clara Haskil în cadrul concursului de pian din Deutscher Klavierwettbewerb Polnische Musik 2015 sau Cvartetul Modigliani – care a impresionat publicul meloman la cele mai renumite festivaluri de muzică clasică ale lumii, precum Verbier Festival sau Festival de Pâques, dar și pe scene celebre ca Wigmore Hall din Londra sau Carnegie Hall din New York, Ștefan Tarara – recompensat cu premiul I al Concursului Internațional George Enescu, 2014.

La eveniment vor participa si Orchestra Simfonice București, recunoscută pentru turneele sale mondiale de amploare, și, respectiv, maestrul Tiberiu Soare, unul dintre cei mai aclamați dirijori contemporani.

 

Inițiat de Inițiat de Asociația Clara Haskil România, festivalul reprezintă primul proiect de talie internațională din România ce onorează memoria excepționalei pianiste de origine română Clara Haskil, figură legendară a muzicii clasice de secol XX, unul dintre cei mai renumiți artiști de origine română în plan internațional, recunoscută deopotrivă atât de public, cât și de marii artiști ai vremii.

Actrita Maia Morgenstern va onora, de asemenea, festivalul de la Sibiu.

 

#

Clara Haskil (n. 7 ianuarie 1895, Bucureşti – d. 7 decembrie 1960, Bruxelles) a fost o pianistă română, renumită pentru interpretarea repertoriului clasic şi romantic. Haskil a fost in mod special apreciată pentru concertele şi înregistrările ei cu piese de Mozart. Mulţi o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă. Este cunoscută pentru interpretările din Beethoven, Schumann şi Scarlatti. Numele ei este păstrat viu de unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian Clara Haskil, din Vevey, Elveţia.

Născută în România într-o familie de evrei (sefarzi) români, este nevoită, în situaţia regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franţa, de unde datorită persecuţiilor rasiale, în 1942 se refugiază în Elveţia, la Vevey, unde a fost naturalizată ca elveţiană. Datorită legilor discriminatorii ale României acelor vremi, Clara Haskil nu a avut dreptul, ca şi alţi nenumăraţi români de origine ebraică, cu toate că era născută în România, la cetăţenia română.

Primele noţiuni de pian le primeşte de la mama ei. Avea talent nativ, învăţând uşor după ureche. La vârsta de 5 ani cântă în faţa Reginei Elisabeta a României.

La vârsta de 7 ani pleacă la Viena, unde ia lecţii de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide şi în 1905 – la vârsta de 10 ani – dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creaţia marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În acelaşi an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câştigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-şi întrerupă activitatea pentru mai mulţi ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoţind muzicieni prestigioşi ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări datorate persecuţiilor rasiale, în 1942 reuşeşte să părăsească şi Franţa şi să se stabilească în Elveţia, la Vevey.

Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaşte după Al Doilea Război Mondial, când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiţi ca Leopold Stokowski sau Thomas Beecham, Sergiu Celibidache sau în duo cu celebri instrumentişti. Datorită interpretării excepţionale a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la naşterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian şi orchestră Nr. 20 în Re minor.

Contemporanii au admirat la modul superlativ arta şi calitatea umană a Clarei Haskil. Cînd Clara se aşeza la pian, „muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Braţul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatra care sare pe suprafaţa apei. Nimic nu parea să inceapă sau sfîrşească, totul devenea atemporal” – Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca „însumarea perfecţiunii pe pământ”, Wilhelm Backhaus a numit arta ei „cel mai frumos lucru de pe pământ”, iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin a supranumit-o „Clara cea perfectă”. Charlie Chaplin a considerat-o un geniu: „în viaţa mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein şi pe Winston Churchill”.

La 6 decembrie 1960, însoţită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică şi cade pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineţii de 7 decembrie se stinge din viaţă, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. A fost înmormântată în mormântul familiei Haskil din Cimitirul Montparnasse din Paris.

 

Biletele se gasesc în rețeaua www.bilet.ro și la Casa de bilete a Sălii Thalia, începând din data de 1 octombrie 2015, zilnic între orele 12.00 și 16.00.

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: