Nu țin cu nimeni în politică. Și nu pentru că nu mă interesează ce se întâmplă. Dimpotrivă. Dar mi se pare normal, dat fiind rolul și rostul meu, ca jurnalist, mi se pare absolut normal, ca JURNALIST să fiu apolitic, să nu slujesc NIMĂNUI, NICIODATĂ.
Însă, analizând imaginile, mesajele, realitatea în ultimă instanță, felul în care s-a vorbit la mitingul politic din capitală, felul în care unii s-au agățat de imaginea victoriei minunate și trudite a Simonei Halep ori de… câteva versuri ale lui Eminescu pe care cineva le-a țipat, pur și simplu, la microfon, am în minte acele mitinguri și manifestări grandioase de dinainte de 1989, când se întâmpla ce se întâmpla și pe care, foarte posibil, unii le regretă sau le consideră sursă de inspirație. Sincer, la ora asta m-a cuprins tristețea, deznădejdea…
Nu știu ce va mai fi sau cum va fi de mâine încolo. Repet, nu țin cu nimeni și nu comentez motivele pentru care s-a organizat acest miting sau ceva despre autorii săi. Comentez doar despre felul în care s-a organizat, felul în care s-au ținut discursurile, felul în care s-a făcut totul într-o notă care lasă loc la comentarii. Sunt de acord că oricine în țara asta are dreptul la opinie, la protest, la EXPRIMARE. Dar…
Păcat…
foto: Alin Marina, mediafax.ro
