URSUL DOARME ȘI VISEAZĂ… că românii învață ceva din protestul ăsta…

… Da, vineri seara, sibienii, câți au fost (poate că nu contează musai cifrele, ci ATITUDINEA) au arătat că le pasă de soarta-nefericită- a unui biet urs. Nu știu și cred că nu poate spune nimeni cu certitudine cât de violent sau simpatic poate fi un urs rătăcit într-un oraș unde nu recunoaște nimic de-acasa lui, unde îl fugăresc sirenele Poliției și Jandarmeriei… sau aparatele foto ale jurnaliștilor… dar și el e un suflet. Iar noi, ăștia, suntem ființe care, teoretic ar trbui să avem ceva mai multă CONȘTIINȚĂ/JUDECATĂ/DISCIPLINĂ/PROFESIONALISM. Și suflet. În așa măsură încât tot așa de uniți să fim și când trebuie să ne revoltăm că ne mor copiii prin spitale sau când auzim că îi bate nu știu ce educatoare iar apoi târăște pe la sala de judecată prunci de 5-6 anișori, și când se preumblă ca pe bulevard gândacii în vreun spital… ori poate când aflăm cifrele impresionante ale copiilor care mor la vârste fragede din pricina unor boli grave sau a sărăciei.

poate că protestul ăsta, așa cum îi el, ar trebui să ne tragă de mânecă și să ne țipe în ureche. Să nu mai acceptăm BÂLBÂIALA și NEPUTINȚA și… SĂ FIM OAMENI! 

 

 

 

foto: LOUIS GUERMOND

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: