Va dor de sat, de lumea de altadata? Poftiti la Racovita, la muzeu!

În urma cu trei ani, pe 9 martie, Muzeul comunei Racovita avea sa revina în viata localitatii. Oaza de cultura si traditii, la dispozitia celor ce doresc sa afle istoria comunei, dar mai ales despre traditiile si obiceiurile de pe plaiul acestei localitati milenare.

Aşa cum aflăm din ziarul local- „Jurnal de Racoviţa” redeschiderea muzeului din Racoviţa a fost necesară după aproape un an în care obiectivul s-a aflat în reorganizare şi refacere a colecţiei, urmare a celor două incendii ce l-au afectat în cursul verii anului trecut. Cum însă localnicii ţin la trecutul şi zestrea lor, muzeul  a reînviat.

Evenimentul, marcat prin excelenta idee de a organiza o şezătoare precum odinioară, realizată de un grup de femei din comună, păstrătoare de tradiţii, a deschis porţile către trecut, către spiritul artistic şi conservator al acestor ţărani destoinici, mândri de trecutul lor- acum la dispoziţia oricui interesat de cultură şi folclor.

„Acasă” pentru oricine îi trece pragul

Muzeul comunei Racoviţa- popas la graniţa dintre trecut şi prezent, nu e nimic altceva decât o frântură de istorie. Într-o cameră ţărănească, în care parcă sălăşluieşte neîntinată tradiţia. Şi spusa lui Blaga: „veşnicia s-a născut la sat”.

O încăpere din alte vremi (undeva, la etajul Căminului Cultural), împodobită cu toate cele de trebuinţă ţăranului, cu obiecte tradiţionale autentice, oferind bucuria regăsirii românului absolut- ţăranul, vorba lui Petre Ţuţea. Material şi imaterial, într-un muzeu ce se vrea a fi o „axis mundi” a Racoviţei străbune. 

Deocamdată, Muzeul comunei Racoviţa poate fi vizitat de cei interesaţi numai după o programare prealabilă. Din păcate, lipsa de fonduri nu permite administraţiei locale să angajeze un om care să asigure accesul după un program strict.

Cu toate acestea, Muzeul de la Racoviţa cheamă pe oricine. Cu toată fiinţa lui îngrămădită în frumuseţea laică a unei lumi de acre localnicii nu vor, nu pot să se despartă şi pe care, iată, spre lauda lor, o păstrează cu înverşunare.

Aşadar, dacă vă e dor de Sat, în esenţa lui, de portul bunicii, de vasele de lut şi de icoanele cele vechi păstrătoare de lacrimile şi rugăciunile părinţilor, veniţi la Racoviţa şi treceţi pragul acestui muzeu.