VĂ FIE BUCURIE: HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT

Inaltati dara, inimile voastre, de cu zori si purtati-le in rugaciune. Acolo sus, veti putea respira aerul tare si patrunzator al credindei si va veti bucura de rostul sarbatorii.

Dupa datul crestin, azi, la 40 de zile de la sarbatoarea Invierii, avem in calendar si… mai cu seama in inimi, Praznicul Inaltarii Domnului- orânduit după 40 de zile de la Paşte într-o zi de joi, a patra zi din saptamana!

Nu intamplator! Semnificaţia cifrei patru este întâlnită frecvent în legendele biblice, referitoare la evenimentul Înălţării: Există patru Evanghelii (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), patru puncte cardinale, patru faze ale lunii, patru anotimpuri, potrivit click.ro.

Teologii spun ca in scrierile bisericesti se face o analogie cu aceasta cifra-simbol. Se spune ca, dupa 40 de zile de la Inviere, Iisus s-a  înaltat la cer si, de atunci, a inceput sa vegheze asupra intregului univers, asupra celor patru puncte cardinale ale lumii, in calitate de stapan si de protector al tuturor.

De asemenea, în cele patru  Evanghelii (după Matei, Marcu, Luca si Ioan) sunt relatate atat intamplari din viata pamanteana a lui Iisus, cat si din clipa Inaltarii Sale la cer.

Inaltarea Domnului, sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile

Aflam ca cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului este sarbatoarea in care, pentru ultima data din an se rosesc oua, dupa datina- 40, insa, in unele sate din Ardeal, obiceiul este pastrat si de Rusalii, la Cinzecime.

Folcloristii ne incredinteaza ca si azi, in multe zone rurale se mai pastreaza cateva traditii sau superstitii, cum ar fi:

• Legarea frunzelor de nuc peste brau in aceasta zi este una benefica, deoarece insusi Mantuitorul le purta in momentul Inaltarii la cer. Pe langa puterea lor tamaduitoare, se spune ca frunzele de nuc sunt de fapt limbile de foc (o alta forma pe care o poate lua Sfantul Duh) ce l-au inconjurat pe Iisus.

• Se considera ca cerurile sunt deschise de la Paste la Inaltare. Astfel, cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin judecata de apoi, ajungand direct in rai.

• Tot acum se impart pomeni pentru morti, indeosebi branza, ceapa verde, paine calda si rachiu.

• O alta superstitie spune ca , pentru a avea o recolta bogata, trebuie sa iti faci semanatorile pana de Inaltare.

• In unele parti ale tarii , flacaii si fetele de maritat se duc in padure pentru a culege frunze de alun. Acestea sunt folosite pentru diverse leacuri sau pentru dragoste.

• Casele si mormintele se impodobesc acum cu frunze de paltin.

• O legenda straveche povesteste ca, la nasterea lui Iisus, caii din acea iesle au suparat-o pe Fecioara Maria, aceasta blestemandu-i sa nu se sature decat la Inaltare, nu de Pasti. Astfel, Pastele Cailor avea cu totul alta semnificatie, de “mai tarziu”, dar in timp a capatat intelesul de astazi.

• Inaltarea Domnului este considerata o sarbatoare la fel de mare ca cea a Invierii, credinciosii inrosind oua si petrecand intocmai ca in ziua de Pasti. 

 

ADEVĂRAT S-A INALTAT!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: