„În comunitatea vie, acolo unde oamenii se nasc și trăiesc cu Dumnezeu, cu ce au moștenit, lucrurile vin de la sine.
Tocmai din dorința de a-și cunoaște și păstra rădăcinile și de a se identifica cu ceea ce au fost ai lor, cu ceea ce au lăsat strămoșii. Știți, acțiunile de genul acesta- festivaluri folclorile, sărbători… creștine, au nevoie de un anume efort tehnic, organizatoric, sunt necesari și ceva bani… Dar când ai inimă, voință, darg, apoi totul merge. Și nici nu trebuie să cheltuiești să sărăcești buzunarul. Cu chibzuință, cu băgare de seamă,… și dacă oam enii înțeleg ce și de ce faci, sar și te-ajută, apoi îi fain și iese lucrul la lumină cu bine. Eu vă spun, degeaba administrezi o localitate, o asfaltezi, o îngrijești… Dacă nu încercăm să păstrăm vie tradiția, e totul în zadar. Tradiția ne ține în picioare, tradiția ne ține acolo unde suntem; fără ea se duce totul pe apa Sâmbetei. Degeaba ne modernizăm și căutăm să accesăm fonuri, dacă nu grijim de suflet. Datul străbun e sângele care ne curge prin vine. Fără, ne pustiim”.
Așa ne-a răspuns primarul din Sadu, dl Valentin Ivan când l-am întrebat deunăzi cum de are atâta inspirație, forță, dorință de a face lucruri și întâmplări minunate ce pun în lumină tezaurul comunei sale (n.r. în numai câteva zile aici se va organiza un minunat Festival al tradițiilor). Și ne-a mai spus că satul MERITĂ. Merită totul: SATUL și oamenii și… îi crește inima când vede cum vin țăranii lui buni și gopodari să se bucure… cu mic, cu mare de joc, de cântec, de straiul străbun…
Și mari îs ș-alte gânduri de neam și loc…
Entuziasmat și trăind cu totul toate gândurile și ideile menite să redea SADULUI aura unui sat de frunte, domnul primar ne-a dezvăluit că demersurile pentru zămislirea unui muzeul local prind viață, ba chiar ar fi șanse ca de 1 Decembrie să se pună la cale un eveniment emoționant: inaugurarea unuia dintre sediile viitorului muzeu, cu obiecte, straie, tradiții și moșteniri de demult, ceea ce ar celebra totodată și memoria unui bun sădean, Dimitrie, care a fost membru în Consiliul Național de la Alba iulia, atunci, la 1 Decembrie 1918.
Și ar mai fi ceva. Se conturează frumoasa, generoasa inițiativă de refacere, reconstrucție a vechii mori de apă, care este, în opinia primarului un element de identitate, de istorie… și a unei case vechi, de pe la 1876, toate acestea fiind mărci ale acestei vetre străvechi creștine, cu oameni faini și trudnici, care țin la trecutul lor ca la părinții și bunii lor.
… Ș-apoi… cum să nu-ți crească 7 inimi în piept când auzi așa ceva de la un primar care n-are stare până nu pune și face și rânduiește cu ajutorul Domnului și din respect pentru sat și oameni…?! Cum să nu te bucuri să vezi cum ia, înflorește-un sat cu-atâtea secole ca un Făt Frumos când sărut mâna mumei ș-a tatălui, ca să primească binecuvântare?!
