A venit timpul să ne reîntoarcem în locul unde ne-am petrecut copilăria, locul care pentru noi înseamnă atât de mult, locul în care ne-am construit primele amintiri… cu pașii desculți măsurând țărâna din urma carului și urmele potcoavelor aducătoare de sorți…
În 16 august fiii Vecerdului au ocazia să retrăiască acele pline de de farmec amintiri, să guste, cu aceeaşi prieteni din copilărie, pe aceleaşi uliţe sentimentului de nezdruncinat ACASĂ. Pentru fiecare dintre ei, Vecerdul este acasă şi de fiecare dată când vorbesc cuiva de Vecerd spun satul meu..
e timpul pentru ei să rostească cu nerăbdare și bucurie „Satul meu, mă-ntorc acasă”!
Niciodată nu au abandonat acest loc, pentru că oricât de departe ar fi fost, el a rămas mereu în sufletele lor viu. Ca focul din vatra casei, lângă povestea bunicului și glasul mamei.
Ce spun fiii lui despre Vecerd? Iată: Este un sat atât de mic, dar atât de mare în amintirile noastre. Adăposteşte oameni atât de puţini, dar cu atât de multă sensibilitate.
Pentru confirmarea prezenței accesați pagina evenimentului Satul meu, mă-ntorc acasă!
Specificați deasemenea numărul de persoane.
Anunțați totodată prietenii, rudele care au copilărit în Vecerd despre eveniment.
Vă așteptăm să vă întoarceți acasă, în satul vostru!
Matrice
La 25 martie 1366, Petru, vice-voievodul Transilvaniei certifică faptul că, pe de o parte conducătorii Albei, şi comeţii Kenning şi Nicolaus, fiii comitelui Kenning din Schenk, pe de altă parte, s-au obligat la ţinerea făgăduielii unei tranzacţii cu privire la o fâşie de pământ în care se încadrează şi Iwanffalwa şi Vecherd.
În anul 1761, călugărul Sofronie ţine la Beneşti o adunare cu scopul de a converti credincioşii la ortodoxie. Nu mult după asta, Maria Tereza permite construirea de biserici ortodoxe, însă nu se restituie bisericile date uniţilor. La acea vreme, în Vecerd erau trei preoţi uniţi la 22 de familii unite, iar celelalte 75 de familii ortodoxe nu aveau preot. Astfel biserica ortodoxă este dată uniţilor, iar fiecărui preot i se dă câte o casă parohială.
Evenimentele din 1848 care au însufleţit întregul popor au avut ecou şi la Vecerd. Şi de aici s-a plecat către Blaj. În luna martie comitetul militar al Transilvaniei este nevoit să trimită aici o armată pentru a linişti spiritele.
În urma adunării de la Blaj românii din Vecerd, împreună cu cei din Ighişul Vechi, Ghijasa de Sus, Bârghiş şi Coveş, au declanşat o revoluţie pentru ştergerea iobăgiei. Astfel, ei se duc la sediul Composesoratului din Bârghiş, îi prind pe nobilii maghiari, îi duc peste Olt şi le ocupă moşiile. În urma acestor acţiuni, în aprilie 1849 au fost declanşate represalii care s-au soldat cu împuşcarea şi spânzurarea unui număr impresionant de iobagi. Mai mult, mulţi dintre revoluţionari au fost purtaţi goi prin sate pentru impresionarea populaţiei.
Nici în timpul celor două Războaie Mondiale ţăranii din Vecerd nu au renunţat la spiritul dreptăţii şi dorinţa de libertate care i-a călăuzit încă de la începuturi. Astfel au răspuns prompt la chemarea pe front. Pe câmpurile de bătălie şi-au dat viaţa 25 de viteji ai Vecerdului în cinstea cărora în anul 2000 a fost ridicat în centrul satului un monument pe care stă scris numele fiecăruia dintre ei. Astfel, în primul Război Mondial (1914-1919) sunt amintiţi şi cinstiţi eroii Vecerdului: Aron Ioan, Braicu Vasile, Brezai Tănase, Demian Victor, Florea Octavian, Florea Nicolae, Negru Ioan, Pleşca Ioan, Radu Nicolae, Rogozan Roman şi Sava Augustin, iar în timpul celui de-ai doilea Război Mondial (1941-1945) şi-au dat viaţa pentru patrie Frăţilă Augustin, Pantea Ioan, Pantea Valeriu, Radu Alexandru, Rogozan Roman, Toma Dumitru, Toma Ioan, Creţu Ioan, Damian Victor, Damian Nicolae, Damian Roman, Toda Aurel, Frăţilă Nicolae şi Muntean Octavian.
Sursa foto: vecerd.blogspot.com, www.panoramio.com
